Smog
Combustibil sacru, speranța, arde mocnit,
ca focurile de la marginea orașelor, seara,
peisaj cu lună îndoliată, o posibilă pânză
pentru galeriile luminoase din centru.
Fumul, un fel de rugă în picioare
a destinului, scrie pe cer în șerpuirea lui leneșă,
nume de oameni vii, noii născuți
speranța renaște mereu din inocență.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florin Costinescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre posibilitate
- poezii despre picioare
- poezii despre peisaje
- poezii despre oraș
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre lene
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.