Descântec
Un râu totdeuna pe dinainte ne trece,
de singurătate să ne dezlege,
de neuitare,
ne ia umbra și ne-o călătorește în mare,
dacă l-am vedea și-ar opri
din curgere apele argintii;
Ce ai, soare, cu el,
valul lui e moale ca blana de miel;
nu-ți coborî asupra-i răsuflarea fierbinte,
valul lui s-ar ridica la cer, s-ar aprinde,
lasă-l să curgă
de viață lungă,
lasă-l, brâu să mă leg,
doar cu el,
nevăzutul, aproapele,
pământul ce-l calc,
e întreg
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florin Costinescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.