Nord
Întinse corzi pe care fructe cad,
cu sonuri blânde preajma-nmiresmează,
din toamnă-n toamnă: aur repetat
în care mici inele îngerii sculptează,
Fulgere scurte, teamă de amurg,
între un munte și o stea uitată;
și apele, aceleași, care curg,
din nordul rece-al lui a fost odată.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florin Costinescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre sculptură
- poezii despre munți
- poezii despre fructe
- poezii despre frică
- poezii despre aur
- poezii despre arte plastice
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.