Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Glossă timpului pierdut

Se întoarce spre esențe mistuind trecut și umbre
Și din iadul existenței, fabulos și cast erupe,
Întocmind eternității o recenzie de temeri,
Contemplând întreaga lume, plânsul, trena ei de semeni...
Ca un voal de aripi albe, lin fuzionând apasă
Peste tâmplele ninsorii, spre întoarcerea acasă.
O clepsidră risipindu-și în tăceri întoarceri stranii,
Viața, clipele frumoase, visul, tainele și anii.

Se întoarce spre esențe mistuind trecut și umbre -
Voal de foc și de lumină, un șirag de pietre scumpe,
Răsăritul de apusuri, mister fără dezlegare
Al iudaicelor treceri peste lumea în mișcare...
Clopot ce străbate jalnic suflet blând, suflet sfielnic,
A bisericii canoane, al dumnezeirii sfeșnic...
Umbra trecerii spre mâine prtător pe valul sorții
Spaima, plânsul și durerea cea de dinaintea morții.

Și din iadul existenței, fabulos și cast erupe
Voluptoasă devenire... Unde-i oare?! Unde? Unde?
Ce cărări mirajul pâinii îl primesc ca pe-o ursită?!
Unde-i cheia ce ascunde a tăcerilor ispită?!
Ne înscriem în lumină în eliptice orare,
Curcubee-n must de lacrimi, dăinuind etern în zare.
Oh, a trecerii durere o simțim ca pe-o povară...
Se așază jar de stele peste umerii de ceară.

Întocmind eternității o recenzie de temeri
Trecem - titluri și impresii, umbre albelor creneluri.
Universul, faima lumii, toate-s treceri irosite,
Spini înmugurind în noaptea nerostitelor ispite.
Și-n cenușa altor timpuri ne întoarcem spre-a-nnopta,
Însetați de albe treceri, pe potecile de nea.
S-a oprit deodată totul... Caruselul vieții noastre
Și suntem un gând, o umbră, cântul pasărei măiastre.

Contemplând întreaga lume, plânsul, trena ei de semeni,
Crucile purtând un nume, timpuri de credințe-gemeni,
Mă întorc înspre geneză, "universuri de cuvânt"
Și-n a gnosticii lumină, vocea însămi o ascult.
Mulți mi-au irosit esența, trena de cristaluri pure,
În atâtea ipostaze când aveam alt chip, alt nume.
Altui regn aparținusem, iar acum, m-am întrupat
Om trudind de generații altor timpuri... Minunat!

Ca un voal de aripi albe, lin fuzionând apasă
Tâmplele eternității... Unde oare sunt acasă?!
Înfrățită în lumină și-n Duh Sfânt cu Dumnezeu,
Sunt doar lutul fără viață, trist căutător mereu.
Se aude-n mine clopot! Tunet! Ploile mă cheamă...
Fulger blând și șovăielnic aud strigătul de mamă.
Da-ți-mi brațul vostru fraged, prunci! Chemați-mă-napoi!
Vreau ca înc-o veșnicie să trăiesc de-acum prin voi!

Peste tâmplele ninsorii spre întoarcerea acasă,
Mă așez pe catafalcul rugilor... Trăin, la masă,
Trupul meu își irosește timpul său și-n mine-apune
Și se risipește parcă ruginitul meu renume.
Sunt doar un nimic, adesea licurind precum o stea
Într-un vis... Trecut-au anii! Viață, nu mai ești a mea!
Voal de lacrimi de lumină și-ntuneric repetat
Care trece, trece, trece, într-un sfânt coabitat.

O clepsidră risipindu-și în tăceri întoarceri stranii
Suntem azi... Deodată parcă au trecut prin timpuri anii.
Vezi?! De-acum o amintire pe aleile pustii
Trecem noi, prea albi la tâmple, prea bolnavi și prea târzii...
Chiar și toamnele asudă de osânda noastră... Trist!
Clipele-au trecut... și viața... Totul pare-a fi un vis.
Praf de stele peste pleoape... Nimeni nu ne mai iubește!
Știm că va veni o noapte... moare cel care trăiește!

Viața, clipele frumoase, visul, tainele și anii
S-au pierdut în ceața vremii, în videoclipuri stranii.
Universuri paralele și-au intersectat durerea...
Noi, bătrâni și paranoici, ne lipsește mângâierea.
Diagnosticați senili, amputați de jurăminte,
Ne-ndreptăm ca un ecou către Cerurile Sfinte.
Rol mutației divine, printre îngeri ne-am pierdut
Și-am fost oameni... Ce rușine! Și o luăm de la-nceput!

Viața, clipele frumoase, visul, tainele și anii,
O clepsidră risipindu-și în tăceri întoarceri stranii,
Peste tâmplele ninsorii, spre întoarcerea acasă,
Ca un voal de aripi albe, lin fuzionând apasă.
Contemplând întreaga lume, plânsul, trena ei de semeni,
Întocmim eternității o recenzie de temeri,
Când din iadul existenței fabulos și cast erupe,
Ne întoarcem spre esențe, mistuind trecut și umbre.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
calendarNu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook