Vis
Privește-ți sufletul cum plânge
În unduire de apus!
Oceane de mărgăritare
În sărutarea ta s-au scurs...
Arde o clipă în tăcerea
Și spaima clipelor cuminți.
Oh! Vezi?! Ți-e briză mângâierea
Iar valurile-s mai fierbinți.
Roza, întâia dăruită,
Plânge... Mătănii de suspine
Aleargă-n voaluri... Fericită
Pot fi alăturea de tine!
Nu-nchide ochii! Lasă visul
Să prindă rădăcini în noi!
Uitați în mări de dăruire
Să fim în veșnicie... Goi
De pace și de flori de stele
Copacii să ne fie iar
Să fii altar iubirii mele!
Viața altfel ar fi-n zadar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.