Despre prezent și trecut
Curge-n Olt lacrima noastră...
Nu ne mai simțim acasă!
În mări lacrima se strânge
Curge-n suflet iarăși sânge!
Ceruri și câmpii și munți
S-au vândut... Copii desculți
Plâng rugându-se în taină
Pentru țărișoara mamă.
Măști de-argint pe fețe hâde,
Ciocli scormonind pământul,
Ne-am pierdut printre dezastre,
Limba, neamul și cuvântul...
Biata noastră țărișoară,
Ai tot dus viață amară...
Te-a călcat picior străin...
Vremea e să ne trezim!
Grânele-s vis și icoană,
Dor de tată, dor de mamă,
Din cenușa cea străbună,
Spic de românească mână.
Sufletul pădurilor,
E vândut, de-acum e-al lor.
Lanț de stâncă ne-a unit
Pe pământ nefericit.
Pe oceane de lumină,
Prunci cuminți, fără de vină,
Își dorm somnul lor de veci
Doar pe plaiuri românești.
Au luptat în 89
Au crezut în lumea nouă,
Au sperat că va fi, poate,
Alt destin, plătind cu moarte.
Prunci orfani privesc în zare...
Sărăcia noastră doare...
"Toși cerșim din poartă-n poartă"
Chiar de țara ni-i bogată.
Râd în soare magazine,
Ce frumoase-s, căci sunt pline!
Noi suntem săraci, dar buni,
Avem suflet de români.
Pruncii nu au ce mânca,
Dar în țărișoara mea,
Pâinea cât de-amară-ar fi,
Tot români ne vom numi.
Stăm în șanțuri virtuale,
Nu avem bani de mâncare,
Dar avem un țel străbun,
Neam din neamul de român.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
- poezii despre copilărie
- poezii despre bebeluși
- poezii despre țări
- poezii despre visare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.