Constatare
Întunericul ascuns în lumină
Echivalează cu fericirea nefericirii,
Cu păcatul iertării și cu păcatul iubirii...
Clădită de zeul neant,
Mă ascund în vreascuri ce ard
Tăcut, ca un gând...
Trupul - pământul flămând,
De zboruri și vis,
De stele cuprins,
Înlănțuit de tăceri foșnitoare,
În lacrimi de mare...
Ce suntem noi?!
O ușă dintre două goluri,
Dintre naștere și tăcere...
În bine sau în rău întrupați,
Alergăm spre niciunde,
Iluzii și speranțe plăpânde...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.