Unde-i Dumnezeu?!
Unde-i Dumnezeu, să vadă
Zbaterile noastre toate?!
Și să picure lumină
Și în suflet libertate?!
Ne petrecem în uitare
Și în rugi de Dumnezeu
Și din pâinile amare
Ne-am frânt trupul pentru greu.
Plânși, flămânzi în irosirea
Vieții noastre de păcat
N-am găsit învrednicirea
De-a iubi cu-adevărat.
Suntem slabi văzând durerea...
Ochii-s plini de răni și sânge...
Respirăm apoteotic...
Plânsul nu ne mai ajunge.
În arzândele mătănii,
Printre zbateri pământești
Suntem trup din frământarea
Pâinilor dumnezeiești.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pâine
- poezii despre plâns
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.