Nu există o măsură comună pentru a judeca orchestrația din "Oedip". Instrumentele vorbesc aici o limbă stranie, directă, ingenuă și gravă, care nu datorează nimic polifoniilor tradiționale. Acest limbaj este cel mai adesea discret, despuiat, șoptit chiar în împrejurările cele mai teribile. De asemenea, muzica repudiază elocvența, orchestra nu comentează evenimentele cu amploare, ea le suportă cu pasivitate tremurândă. Ea freamătă, vibrează, are scurte reflexe îngrozite, ea nu se preocupă de o logică constructivă și de o retorică simfonică. Este la marginea scenei, ca o oglindă de apă luminată sau întunecată, prin reflexele schimbătoare ale acțiunii. Ea este umanitatea terorizată de zei.
citat clasic din Emile Vuillermoz
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.