Cadru
Sunt coridoare unde memoria
își păstrează arcașii
întârzâind nefiresc
între file de răsfâț și lumină.
Cu fiecare gest, creionăm clipa
în care singurătatea
va tăinui lacrima
în dulce biruință.
Mereu ne strigăm pe nume
și răbdători învățăm echilibristica
pe puntea unde fac maraton
sentimentele.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (19 iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre singurătate sau poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.