Avea 18 ani, era zveltă şi înaltă, cu ochii mari, bătăioşi, deşi veşnic gata de zâmbet. Când am zărit-o, am simţit parcă o comoţie electrică. M-am îndrăgostit de ea şi cu asta am spus totul. Mă cuprinse o ameţeală ce nu mă părăsi. Nu speram nimic... nu ştiam nimic... dar simţeam în inimă o suferinţă adâncă. Nopţile treceau chinuindu-mă. Ziua mă ascundeam prin livada bunicului, ca o pasăre rănită, mută şi suferindă. Când un bărbat adresa vreun cuvânt idolului meu, mă tortura gelozia – această palidă tovarăşă a celor mai neprihănite iubiri. Mai aud şi azi, înfiorat, zornăitul pintenilor unchiului meu, când dansa cu ea! Acasă şi prin vecini, toţi se amuzau pe socoteala bietului băieţaş de 12 ani, strivit sub povara unei iubiri peste puterile lui. Şi sunt aproape sigur că şi ea, care mi-a descoperit cea dintâi taina, râdea de mine.

Hector Berlioz în Memorii
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!