Mă-ntreb...
Mă-ntreb: dincolo de lume,
Veșnicia se împarte
În fuioare de lumină
Și-apoi într-o altă noapte?!
Mă întreb: Cârmuitorul
Lumii-aceleia, de pace,
Pentru faptele umane
Săvârșite, de ce tace?!
Este hău între "pământuri",
Neființă sau firesc?!
A. D. N.-ul existenței,
Care cale a ales?!
Căror îngeri, în mătănii,
Să le cerem socoteală
Pentru greul și durerea
Dintr-o viață pământeană?!
Și mă-ntreb: o altă moarte
În clepsidră se ascunde?!
Cât ne sunt de-ndepărtate
Propriile noastre rude?
Transcendenți în devenire,
Ne vom naște-a doua oară?!
Cine-mi spune toate astea?
Timpu-acolo se măsoară?!
Cei de dincolo de cruce,
În deșertul ființei lor,
Mai cunosc deșertăciunea?
Vă întreb, Mai Marilor...
Om spera în vremi mai bune!
Poate-om crede-n alte vieți...
În justiție divină...
Voi, Mai Marilor, credeți?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre rude
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre pace
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.