Privește-te!
Privește-te-n oglindă, căci trebuie să știi
Dacă ești tu acela ce vrei mereu să fii!
Privește-te o clipă-n oglindă și te-ntreabă
Dacă ești tu haotic sau lumea ți-e beteagă!
În goana ta nebună, fantasmele lumești,
Cu ochii necredinței, plini de dorinți, privești.
Închide-te în tine și ochiul tău carnal
Fă-l penitent în suflet, pentru o zi măcar!
Supune-te, privindu-l croind transcendental
Betele de lumină, regatului astral...
Și vezi! Ești tu acela, ori gândul te înșală...
Ori te-a cuprins în lanțuri condiția umană?!
Privește-te-n oglindă! Fii lagărul de voci
Ce spiritul luminii, în clopot, îl invoci...
În dedublarea celui ce stă ascuns în tine,
Fii îngerul iubirii și vino lângă mine!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.