Călătoria vieții
Fluturi, prin polen de stele,
Scormonesc după iubire.
Paznic sunt Căii Lactee,
Etalon de fericire...
Trec prin voi, copilărie,
Must de dulci speranțe, deci,
E atâta armonie!
Fericit ai fi pe veci!
Treci prin viață mai departe...
Fior adolescentin
Prins în leagănul de noapte
Și de vis... Ce dulce chin!!
Ferm, mergi încă mai departe,
Treci străin prin viața grea...
Cu regret privești în urmă
Tot ce nu mai poți avea.
Gârbovit, te-ntoarce vremea
Și-ngenunchi, copilărie...
E târziu! În iarna vieții
Nimeni n-o să te mai știe!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.