Senatorilor rușinii
Ne-ați dovedit din nou: sunteți gunoaie
Vă doare-n cur de toți ceilalți români
Vă ziceți senatori, scârnave zoaie
Ce vă hrăniți întruna cu minciuni,
Cu șpăgi, cu furături, prin impostură
V-ați cățărat în loje de carton
Ca să priviți de sus, câinoși, cu ură
Pe cei ce au mai mult de-un neuron
Atâta cât aveți voi, sărăntocii
Ce-ați împușcat până mai ieri cu sârg
Vreun franc, acum vă tot umflați bojocii
Cu aere de conți, v-aș duce-n târg
Legați ca la edec, unul de altul
Să vă expun acolo ca pe boi
Cu-a voastre umbre să jigniți asfaltul
Sau tina, judecata de apoi
Vă va găsi la fel, în nesimțire
Șove tembele, Vereștoi, Tămagi
Jipe cu miruri, așteptând cinstire
Și iertăciune, jegi bugetofagi
Ce vă substituiți ca ticăloșii
Oricărei judecăți, oricărui for
Vă credeți dumnezei, râd și cocoșii
De voi, poate ne faceți un favor
Și ne lăsați istoria în pace
Ducându-vă la dracu-ncolonați
Să vă voteze el, ce dobitoace
V-ar mai alege, nici cei asistați
Pe care i-ați mințit ca pe târcoave
Furându-le, de fapt, revoltător
Îmbucătura, jalnice epave,
Vedea-v-am la Jilava în pridvor.
poezie de Mihail Soare (27 martie 2015)
Adăugat de Tudor Barna
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre parlament
- poezii despre trecut
- poezii despre râs
- poezii despre rușine
- poezii despre revoltă
- poezii despre pace
- poezii despre minciună
- poezii despre istorie
- poezii despre cocoși
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.