Paştele nebunilor

Pentru ce scrii? Cine are nevoie de poemele tale?
Oamenii vor pâine, cozonac, ouă, lapte, o maşină,
o casă, tu ce le oferi?
Cai verzi pe pereţi.
Ba te mai şi înjură cineva.
Aşa, ca pe stradă.
Moşule, te caută moartea acasă.
Cineva spune, ai o umbră de talent,
minunat, umbra este omniprezentă,
a fi o umbră înseamnă că eşti aproape Dumnezeu.
Nimic nu există fără umbră.
Stă în cale, fără slavă,
mare pasăre bolnavă,
este neagră, cap de om
şi vorbeşte, pare domn,
dar, deodată, scuipă-njură,
pasăre-n culori de zgură,
ne-ar ucide, dar nu poate,
dă din aripi şi din coate.
Himalaya Kakadu,
was machst Du, mein lieber Gnu?
Supravieţuiesc şi eu,
cum o face frate-meu,
vărul şi prietenii,
ei nu sunt harpepepenii,
scriem şi publicăm oricum,
Himalaya scoate fum.

La cumpăna anilor, o fântână,
se apleacă, cercetează
fundul apei, homeostază,
se apropie Marea Tăcere,
puradeii nu ştiu, se joacă
în plină durere,
cineva mă împinge în rigolă.
Paştele se încheie, începe o nouă zi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!