Dragostea mea

Singur si pierdut,
Am decazut in durere,
Ce ma tine ca detinut,
Pe insula numita tacere.

Cu sufletul trist si indurerat,
Strig si blestem intr'una,
Cum de mie mii s'a intamplat?
Sa nu pot iubi pe nimeni, nici macar una?

Vreau sa o simt,
Vreau sa o iubesc,
Dar de ce ma mint?
Cand de fapt pe nimeni nu intalnesc..

Ce sa fac?
Unde sa ma duc?
Spune'mi te rog Doamne un leac,
Sau arata'mi pe unde s'o apuc!

M'am saturat de tristete,
Plang, plang tare,
Plang tare, tare!
Fiindca nu am propia familie si ma apropii de batranete!!

Cu cine sa vorbesc?
Cine sa ma inteleaga?
Familia zice ca innebunesc,
Si lumea asta.. lumea asta e vulgara!!

Atat, acum am iesit;
Am plecat in ea,
Sper ca, candva sa fiu iubit;
Sau fie ce o fi, eu tot imi voi da dragostea, dragostea mea.'

poezie de Mircea Popişter
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!