Carpe Diem
Ai ochi senini, mărgăritare-n gene,
Surâsul tău, al toamnei vânt de dor,
Suave aurii, steluțe înflorite strălucesc în rouă,
Valuri parfumate, unde dulci mistere mor.
Fericite gânduri, vise alinate,
Fără priviri rătăcitoare suspinând de-o sărutare,
Lipit la pieptul tău, dogoritoare raze mă-nconjoară,
Cu vraja ta desmierdătoare.
Și m-aș juca prin părul tău,
Ca printr-un lan de lăcrimioare,
Undă lină delicată, o atingere catifelată,
Mă-nfioară pe la mâini.
O clipă de iubire să-ți răpesc,
O clipă doar, ca emoția unui gând,
Căci uită-te în jurul tău și vei găsi,
Ochi ce nu te vor ucide niciodată.
poezie de Dan Coblis
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.