Iubire... utopie

Orinde merg, te zăresc mereu,
Oricât îmi feresc privirea, tu apari in faţa mea,
Esti mai insistenta decat primăvara,
Şi mai frumoasă decat marea.

De cate ori te văd, tresar,
De cate ori te văd, învii si mor,
Eşti chiar aici. în faţa mea,
De vreau să te ating, dispari cu dor.

Te numesc vântul amarei dorinte,
Te numesc partitura mea de început,
Ocupă-mi trupul, atrage-l prizonier,
Îmbrăţişează-mă, tăcut şi efemer.

În ziua cand in brate te voi strânge,
Soarele nu va mai apune, dincolo de orizont,
Va lumina spre savarsirea fericiri mele,
Va arunca asupra mea cu flori, ca peste un mormânt.

Te invârti în jurul meu, mă seduci, făptură rară,
Iar eu, sunt ameţit de dragul tău.
Opreste-te şi lasă-te să-mi cazi în braţele-mi
Ce te vor imbratisa în al veşniciei scump linţoliu.

Mă faci să-mi alung din trup, trista-mi decriptudine,
Îmi sufli în ochi o noua viata,
Mă ridici, mă sprijini şi mă-ndemni să zbor,
Îmi amintesti de aripile de care aproape am uitat, mă faci să uit să mor.

Era să părăsesc această parvenita lume,
Fără să văd ce are bun şi drept în ea,
Credeam că am văzut şi auzit tot ce era în preajma mea,
Fără să înteleg că n-am vazut şi auzit nimic din ce-i a patimei chemare.

Trăiesc să las ceva in urma mea,
O floare lasă al ei parfum,
Un copac pamantul îngrosat cu frunze arămii,
Iar iubirea, bucuria de-a traii

Iubiti-va, fără să lăudaţi,
Strângeţi-vă-n brate, lăsaţi doar inimile să-si vorbeasca, aşa cum ele ştiu,
Nu v-amagiti in juraminte fara-acoperire,
Nu vă lăsati de ţelul inimi dorit.

poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!