Hazul vieţii

Povestea mea de-acum începe-aşa...
Şi voi să ştiţi că e adevărată!
Se face pielea de găină, da
Şi chiar şi curtea parcă e schimbată...
Şi cîinele oleacă s-a zbârlit
Când a plonjat pe cuşca dumnealui
Ca-n vis, un neasemuit bolid
Luat mai demult pe mii de euroi.
Ne-ar fi putut lua pe toţi, vă jur,
Cu câte-o ţeapă-n fiecare -r,
Ar fi putut contoarul face "Bum"
Şi-am fi putut să fim cu toţii scrum
Iar voi veneaţi la noi la-nmormântare...
Fereşte Doamne, bieţii şoferaşi,
După cum spun, de proşti meseriaşi,
Căci cu aşa eroi pe piaţa muncii
Se duc şi frâne dracu şi motor,
Mai bine-ai da maşina la casare!
Ar fi, vă jur, ceva mult mai uşor...
În SERVICE-uri ivite peste noapte
Ce au pe "Y" sau pe "Z" în spate,
Pentru-un ciubuc mai bun, lui tata-mare,
Când nu-i atent, un pinion îi sare.
Îi sare chiar şi frâna de motor
Şi din viteză, stâlpul de beton
Se-ndoaie şi se culcă la pământ...
Ce mai! De tot, ferească Domnul Sfânt!
Că-n curte, ca-ntr-un spaţiu cu jaloane,
Ai permanent şi moartea la picioare.
Şi ţandăra îţi sare chiar şi ţie...
Normal, ca într-o tragi-comedie.
................................................
O şoferiţă cu un corp beton,
Brunetă, ochi căprui şi cu breton,
Cu frâne de "rahat", bătule-ar vina,
Prin gard pătrunse, violând grădina.
Sări pe cuşca câinelui, în faţă,
Rupse cu sete stâlpul de beton,
Apoi lovi contoarul de la gaze...
Ce mai! Vă spun, spectacol de sezon!
Şi ne-ar fi luat pe toţi ca pe popice
Dac-am fi fost cumva în faţa ei.
Aşa noroc mai zic şi eu, amice!
Dar oare, fetei, care-i fuse soarta?
De ce făcea atunci pe speriata?!
Motorul se turase. -N iadul straniu
Copila tremura. Mai mult de-atât,
Când fu eliberată la răcoare,
Căzu ca secerată la pământ.
Veni slavarea, chiar şi pompierii...
Alcoolemia "0". Ce păcat!
Să fi avut măcar o unitate
Poate-ar fi fost ceva mai palpitant...
- Vreau înapoi şi gardul şi grădina!
Şi poarta! spuse domnu-nfuriat.
- Totul se face, nu sunt eu de vină,
Nefericirea asta s-a-ntâmplat!
Fata plânge şi tace... da...
O constatare: chiar şi-n curtea ta,
Maşini străine ar putea gara.
Şi contracost acestei întâmplări,
Mai tremurăm de frică, uneori...

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!