Neclaritate
Ptiu, drace, mă crucesc de ce și cum
Să pună taxă pe micul dejun,
Căci taxe s-au tot pus și-n disperare
De avuții, mai mulți stau în picioare.
Taxă pe drum?! Hai, fie, treacă meargă,
Dar asta-a speriat o lume-ntreagă...
Păi la atâtea "E"- uri ingerate
Să mai plătim și altă taxă, frate?!
Dar pentru cei care-au mâncat o lume,
Ce puii mei de taxă se mai pune?!
Și pentru flota-n urmă dispărută
Ce pește de la cap o să se-mpută?!
Că "Roșia Montană" nu mai e
S-a pus vreo taxă?! Nu! Atunci de ce
Dacă mâncăm pateu cu zgârci sau poate
Fasole cum se face la români,
Bătută deseori, de foc, cu lanțul,
Se pune înc-o taxă, oameni buni?!
Că vorba-aceea, gazele sunt scumpe...
De toate astea parcă mi se rupe!
De ce când n-avem bani nici de tampoane
Trăind în sărăcie și-n incert
Văzând din zi în zi că nu se poate,
Se pune taxă și pe internet?!
Oh, nu la noi, dar mult n-ar mai lipsi
Să pună taxă și pe verbu- "a fi".
Păi dacă-analizez, tocând la unghii
Căci unghiera mea demult e știrbă,
Mereu există câte unii care
Precum se vede, veșnic ursul plimbă.
Și-apoi, tocându-mi zi de zi prostia
În unicul și nelipsitul dinte,
Gândesc că-i cazul, peste-o săptămână,
Să merg să îl votez pe președinte.
Voi mă taxați și pentru că exist,
Deci, cât aș mai putea eu să rezist?!
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.