Salcâmul

De vezi salcâmul pe picioare
Îl admiri şi doar atât,
Dar îţi pun o întrebare,
Ştii tu cum a apărut?
A salcâmului sămânţă
Este învelită-n ceară
Şi în stare de latenţă
Duce-o viaţă-embrionară,
Ce se poate prelungi
Pentru o lungă perioadă
Şi nicicând n-ar răsări.
Asta-i fără de tăgadă!
Doar dacă din întâmplare
Seminţe-i se face o "rană"
Şi substanţe hrănitoare
Depăşesc stratul de ceară.
Embrionul se-activează
Va da semne de trezire,
Din tegument s-eliberează
O plantulă-n devenire.
E plăpândă la-nceput,
Până prinde rădăcini
Dar va creşte neîntrerupt
Până când se va-mplini!
Mândru este acum salcâmul
Când din flori a sa coroană
Împrăştie în jur parfumul!
Şi-a pornit de la o rană!

Omule, de nu iubeşti
Că vei fi cumva rănit,
Ar trebui să te gândeşti
Că vei muri neîmplinit!

poezie de Ionel Popa (14 decembrie 2012)
Adăugat de Ionel Popa
Votează! | Copiază!