Țopăie atotbiruitoare liniștea
Țopăie atotbiruitoare liniștea
Ciugulind din sângele nostru,
Pastilele transparente ale sănătății
Sug esența bunului colostru.
Planetele s-ascund în axa nemuririi
Ca lipitorii în visul insomniei,
Oasele albite-n făgașul din morminte
Ascultă cu tristețe cântul ciocârliei.
Aș vrea să zbor pe-o mătură umană
Adunând semințe din versuri și povești,
Să le arunc pe stradă după ploaie,
Să crească-n primăverile cerești.
Mirifică e forma netedă, carnală
Ce-nflorește în noroi pe stradă,
Copiii rotofei se-ntrec în țopăit,
Șotronul stelelor în brațe să le cadă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.