De departe se vedeau munții mei natali, uriași bătrâni cu frunțile de piatră spărgând norii.
Mihai Eminescu în Geniu pustiu
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar
1 Agamemnon [din public] a spus pe 21 martie 2015: |
| Un Poet adevărat rămâne Poet, chiar și în proză. Iată ce înseamnă să ai Poezia în sânge și limba română în inimă. Din păcate, Domnule Eminescu, în literatură "Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii si irozii..." |
2 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 21 martie 2015: |
| Ca să vezi poezie într-un asemenea text trebuie să ai capul în nori... |
3 Agamemnon [din public] a spus pe 21 martie 2015: |
| Vedetot! Pentru tine poezie e acolo unde ardei rimează cu Grivei și fasole cu Meșterul Manole. Personificarea munților, care cu frunțile de piatră sparg norii, este un atribut al poeziei. Ar fi trebuit să știi măcar din liceu că proza eminesciană este profund poetică. |
4 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 22 martie 2015: |
| Departe, în străfundul gândurilor mele nenaturale, se vedea un nor cam prea tinerel, după instabilitatea și incertitidinea sa, care penetra munții mei de venerație, iubire și credință eternă, spărgând fruntea de piatră a propriei mele sincerități! Ah, ce poetă adevărată sunt! Chiar și în proză! Ce-am personificat munții, norii, frunțile de piatră și toate celelalte atribute ale poeziei! L-am bătut măr, pe rivalul meu, Eminescu! |