Furnicuța
Dintr-un mușuroi, săraca,
Ieșea dup-o iarnă lungă,
Primăvara o-mbrăca
Frigul să n-o mai ajungă.
Mică e cât un grăunte,
Dar e hărnicuță foc,
Duce-n spate cât un munte,
Într-un an nu stă deloc.
Strânge într-a ei cămară
Bunătăți pentru o iarnă,
S-aibe până-n primăvară,
Când norii nea n-o să mai cearnă.
Nu se teme nici-un pic,
Vrednică-i și curajoasă,
În lumea mare, suflet mic,
Furnicuța e vănjoasă.
poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre suflet
- poezii despre nori
- poezii despre munți
- poezii despre iarnă
- poezii despre furnici
- poezii despre foc
- poezii despre curaj
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.