Citind plângeam adesea; se vorbea atât de frumos despre oameni, îmi deveneau atât de dragi și de apropiați. Întocmai ca și păsările cele măiestre din povești, cărțile îmi cântau și îmi vorbeau ca unui întemnițat, ca prizonierului din turn. Ele îmi cântau viața atât de variată și bogată, aspirațiile atât de îndrăznețe ale omului spre bine și frumos. Și cu cât trecea timpul, inima mi se umplea de un avânt tot mai sănătos și mai riguros.
citat din Maxim Gorki
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.