"A uita"
Mă simt ca un templu
Și nu poți ajunge curând
La inima mea...
Sunt trepte de nouri...
În pâclă de vise,
Amară și rece, cu inima grea,
Pândesc fericirea, lumina și pacea
Promise cândva.
Toate consoarte eternului ieri...
Îmi ceri libertatea
Să-mi scuturi rugina
Uitatelor seri...
Tu-mi ceri, cu aripa muiată în miere,
Pe lacrima-nor,
Să-mi scrii, înger nobil,
Să-mi scrii mici poeme
Cu patimi și dor.
Se-nalță-n tăceri minarete...
Și pace sculptată,
În falduri alunecă lin.
O mare de îngeri, un cer de speranțe,
Un cântec atât de divin!!!
Din ochi, o câmpie cu margini de stele
Cu roze și sângeri de foc
Însemne de îngeri...
Genunchiul mi-l plec
Și în plâns de trecut,
Încerc, oh, stăpân călător,
Durerea să-mi uit. Sunt eu "a uita", oh, divină uitare!
Și uit, ori încerc
A uita ce mă doare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.