Poveste
Din povestea moștenită
Au răsărit pașii mei
Și-am pornit pe calea vieții
Printre îngeri, printre zmei.
M-am oprit la o fântână,
Glasul mamei m-a-ndemnat:
Curăță-i nămolul și
Apa-n val a fremătat.
Peste câmpul plin de spice
M-am strecurat spre cuptor,
L-am reparat pentru pâinea
Dulce-a propriului popor.
Ajuns-am și la copacul
Ne-ngrijit de mai mulți ani
Și l-am curățat din suflet
Cu dragoste, fără bani.
Cum povestea se termină,
Se-ntorc dorurile grele,
Și izvorul, și cuptorul
Sunt acum oaze de stele.
Tot călătorind prin viață
Mă mai sprijin de copac,
Rodul lui e chipul mamei,
De 8 Martie, sfânt și drag!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre copaci
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pâine
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.