Era într-o seară...
Era într-o seară-n asfințit,
Când stele începeau s-apară,
Din al tău trup neprihănit
Mi-ai dat să gust întâia oară.
Buzele-ți dulci, fagur de miere,
Am sărutat atât de lung,
Și-acum inima mea tot cere
La a ta inimă să ajung.
Era într-o seară când noi doi
A noastre suflete am unit,
Spre stele-am pornit amândoi,
Și printre stele ne-am iubit.
Ca doi luceferi strălucim
Pe înalta boltă albastră,
În veșnicie ne iubim,
Și veșnicia-i casa noastră.
poezie de Răzvan Isac (31 decembrie 2014)
Adăugat de Razvan Isac
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.