Mi se surpă sufletul
Mi se surpă sufletul,
Ți-o păsa sau poate nu,
Mă îneacă plânsetul,
Eu îs aici, unde ești tu?
Călătoare ești cu zorii,
Răsai și pleci în amurg,
Îți simt lipsa prin toți porii,
Lacrimi râuri îmi tot curg.
De se vor opri vreodată,
Nu te voi mai căuta,
Va fi lacrima secată,
Ochii-au plâns din vina ta.
Vei trăi cuprinsă fiind
De amar și-un dor nebun,
Eu aici, patimi scriind
Suferinței cap să-i pun.
poezie de Razvan Isac (15 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Razvan Isac. [Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre râuri
- poezii despre nebunie
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.