Scara pe care n-am urcat încă
Degetele se preschimbă-n vise,
Cu buzele culeg petalele lor,
Realitatea ninge pieziș
Pe colțul nesfârșit al rătăcirii.
Muntele se colorează când
Cerul balansează pietrele,
Tremură clopotul în care poticnesc
Mânăstirile clipelor.
Limba aruncă auzul în haos,
Încâlcite privirile adorm în fum de tămâie,
Abandonat pe cuiul din coasta Domnului
Caut setea de adevăr din umbrele vieții.
Știu o lespede care desparte apele,
Știu unde capătul infinitului devine obscur,
Nu știu însă cum pot coborî
O scară pe care n-am urcat încă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre somn
- poezii despre realitate
- poezii despre ninsoare
- poezii despre munți
- poezii despre infinit
- poezii despre fum
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.