Deznădejde
Deznădejde
în aer plutește.
Ca ceața de dimineață...
tăcută, umedă și rece.
În mlaștină nu poți înota.
De ești cu cineva,
te urci pe el
și îl omori.
Să te salvezi.
Vezi???
Cât de mârșavă
e-a omului
fire.
Fără picătură de
iubire,
bunătate,
înțelegere....
Sunt toate ferecate
în a răului cetate.
Te-ai lăsa, TU!, mușcat de șarpe?
Să-ți salvezi al tău aproape...?
În agonia morții să nu vezi cum se zbate!!
Cineva, zici, de sus trage sorții!
Cine?? Cum?? Când?? Crezi??
Hmmm...
De-ai putea să vezi!
Ești singurul vinovat
De mlaștina în care
s-a-necat!
poezie de Mariana Corman
Adăugat de Mariana Corman
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înot
- poezii despre șerpi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre salvare
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre dimineață
- poezii despre bunătate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.