Nimic mai personal decât timbrul vocii și felul de a vorbi, căci "le style c'est l'homme lui-même"!
citat din Ion Coja (1989)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vorbire, citate despre voce sau citate despre filatelie
1 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 9 februarie 2015: |
Magister, timbrul vocii domniei voastre mă face să vă simt ca pe un culegător de smaralde și rubine alcătuind un ciorchine imens, de voluptate dătăoare de viață! Vocea dumneavoastră seamănă cu o mână invizibilă care adună, cu multă grijă, bobițele dislocate și împrăștiate pe jos, dintr-o rodie roșie, uriașă, infailibilă! Vă imaginez adunându-le tandru și punându-le la loc, întru eternitate |
2 Agamemnon [din public] a spus pe 9 februarie 2015: |
Ah, Lady! Ce ușor îți găsești zei noi, eterni și infailibili. Timbrul vocii nu înseamnă nimic. O laringită te poate transforma, din Carusso în Adi Mutu. L-ați auzit vreodată vorbind pe "magnificul "George Călinescu? Avea un timbru de eunuc, deși a fost un mare om de cultură. "Felul de a vorbi"? Înseamnă că n-ați vorbit niciodată cu Marin Sorescu la telefon! Greu de conceput ceva mai încălcit. Iar opera lui este de o claritate cristalină. Nimic mai personal decât ADN-ul, liniile papilare și amprentele digitale. Dar aici trebuie atașat un alt citat francez. Pe care n-am timp să-l caut. |
3 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 9 februarie 2015: |
Ah, Sir Câtă țâfnă aristocratică! Câtă gelozie, deloc disimulată! Brusc, m-a luat o durere de cap insuportabilă căci "timbrul vocii" dumneavoastă m-a pocnit, drept în "felul de a vorbi", al furiosului (pe nedrept), SIR! Habar nu aveți, care a fost motivația găsirii de "zei noi, eterni și infailibili" ... Habar nu aveți de ... nimic! Sunteți, cumva, în criză de intuiție? Vă rog frumos să înțelegeți ce trebuie înțeles și să atribuiți adevărata semnificație a mesajului meu, cui trebuie atribuit! Nu, n-am vorbit niciodată, nici personal, nici prin telefon, cu feblețea mea, Marin Sorescu! Pentru simplul motiv că, n-a vrut să-mi ofere acest privilegiu! Nu toți cei pe care îi implorăm (în genunchi) să le ascultăm vocea, ne fac acest favor! (!!!!) Se pare că am crezut altceva ... Dacă ați înțeles, vă rog să vă cereți scuze, pentru supliciul suspiciunii! Apoi, pentru liniștea dumneavoastră, voi cere eliminarea acestor textte! |
4 daniel stanciu [din public] a spus pe 11 februarie 2015: |
Ceea ce e cu adevarat suparator e faptul ca d-na pretinde despre nu stiu ce rodie "infailibila" (numaii in parnasianismul daidaist mai gasesti astfel de "epitetisiri") e rosie, adica tomata. Asemenea degradare morala e revoltatoare chiar daca se aplica unei reprezentante a regnului vegetal. Riga Crypto |
5 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 12 februarie 2015: |
"D-na" (adică Iulia Mirancea) nu pretinde că roșul este o tomată ci se mulțumește s-o considere doar culoare! Recte, Culoarea rodiei, breuțule! Adicătelea, a stilului "l'homme lui meme", despre care vorbește distinsul lingvist Ion Coja! Nicidecum de vreo pătlăgea cu multe E-uri, din Supermarchet! Da', bine-ai venit, moncher! Și eu mă bucur că te văd! Sincer, mi-era tare dor, de epitelisirile domniei voastre! Tot ... Milord (?) ca de obicei! |
6 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 13 februarie 2015: |
Nimic mai personal decât, refuzul sistematic de a dărui cuiva timbrul vocii și felul de a vorbi! Nimic mai trist, decât un "l'homme lui-meme" etern intangibil, insensibil, invariabil, dur, prea impasibil și exclus ofertant cu "le styl"! Pe acest Pământ, nu ne este dată decât o singură șansă de a ne face auzit felul de a vorbi și, de a fi auziți de cei ce doresc să ne audă vocea! Mâine, punem mâinile pe piept! Realizăm, oare, câtă durere vom fi lăsat în urmă, celor ce-ar fi dorit să audă, fie și pentru un minut, căldura timbrului nostru vocal? E greu de înțeles, de ce ...! E trist! |