Întinderea de dimineață
Eu mă trezesc mai ostenit
Mereu, decât am adormit,
Căci visele mă obosesc
Mai mult decât orice muncesc.
De ce sunteți atât de grele,
Vise de noapte ale mele?
Dacă vă prind, vă fac pe toate
A doua mea realitate...
Sau prima, însă nicidecum
Singure cum sunteți acum,
Nu v-aș lăsa în viața mea
La fel de singure ca ea.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (3 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre somn, poezii despre realitate, poezii despre noapte, poezii despre muncă sau poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.