Simon din Cirena
Ziua erancinsă, printre praf și trudă
Soarele curgea pe ziduri și străzi
Ca să scapi de arșița și nădufu amiezii
Te duceai spre casă trecând printre gărzi.
Era multă lume, stradanghesuită
Sulițe romane pentru osândiți
Străin îți era și sclavul și arena
Fără să tentrebe ți-au pus în spinare povara osândei
s-o porți tu o clipă, Simon din Cirena.
Întâmplare a fost cai trecut pe acolo?
Trecător prin viață te-au oprit din mers
Lunge dupamieze ți-au venit în minte
pașii întâlnirii:
Tu o lume mică
El un univers.
N-ar fi trebuit ca să te silească,
crescându-și pe umăr rănile sub lemn
ai simțit cum cruceancepe să vorbească
semnele dreptății toate întrun semn.
Așa se cuvine își suna în mine
Vinovatul cade sub osânda grea.
fărdelegi ai multe, adu-ți doar aminte
nu-i o întâmplare, asta-i crucea ta!
Doar privirea vie a mers mai departe
Străduța îngustă, osândiți și cruci
Lemnul de pe umăr ți l-a luat în brațe
privindu-te adânc, tăcut, ca un miel
Tu-ai purtat doar lemnul,
pomun rămășițe
Dar cumplita vină, luând-o de la tine
Și adânc pedeapsa, a purtat-o El.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre lemn
- poezii despre cruce
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sclavie
- poezii despre oi
- poezii despre miezul zilei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.