Berbecul și tamponul (fabulă)
Un bucălat de rasă -dolofan-
Care creștea-ntr-o lună, câț alții într-un an
Și care-acaparase o oaie mai de soi,!
De când păștea în gară(și nu orice trifoi!)
Simți cum că pământul, el poate să răstoarne,
Având acea consoartă și-având acele coarne!
Și ca întreg *tacâmul* să fie pus la masă,
A început să-mpungă, întâi și-ntâi acasă...
Apoi el se extinde, doboară tot ce pică,
Încât îi pare lumea, nemăsurat de mică!
(E drept, el are-acolo și de-asta nu se-ndoaie!)
Un spate foarte tare, asigurat de oaie!)
Dar cât de mică-i lumea, când circulă un zvon;
C-ar exista;în gară, mai tare un... tampon!
Și s-a pornit ca glonțul, de i se duse buhu!...
Morala
Desigur că eroul și-a dat acolo duhu'!...
fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oi
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre soție
- poezii despre gări
- poezii despre existență
- poezii despre eroism
- poezii despre asigurări
- poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.