Străzi în amurg
Umbrele serii au fugărit lumina
Pe după loduri trase în strâmte încăperi
Nestingherit pe străzile pustii,
Ca Duhul Sfânt la începuturi,
Se învârtea un porumbel, sau poate de hârtie-o pungă
Pe rușinata stradă goală
Îngustă, stâmtă, neagră, lungă.
Vibrează în urechi un ritm
Perechi de pași cu-a lor ecouri
Ca pletele priviri pe umăr
Caută negrul cel proscris, prea plin de teamă și simboluri.
Doar stâlpii drepți din când în când
Cu capete plecate
Cu grijă ca niște tătici
Pe zidurile nopții stând
În brațe cară licurici
Sau poate-i cară-n spate!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ruben Bucoiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.