Refugiul păsărilor de noapte
Acolo sus e un pin strâmb
cu trunchiul arcuit
stă absorbit și ascultă abisul.
Refugiu de păsări de noapte
în ora cea mai târzie răsună
de-un fâlfâit de aripi
Are chiar și un cuib inima mea,
suspendat în întuneric, o voce;
stă chiar ascultând, noaptea.
poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre voce
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ore
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.