Fiecare generaţie îşi caută un stil de viaţă specific ei, croit pe credinţele şi pe descoperirile politice pe care le face. La noi, generaţiile anterioare războiului de reîntregire, obosite poate de marele efort pe care-l făcuseră pentru construirea României Mari şi orbite oarecum de această înaltă misiune pe care le-o aşternuse în faţă destinul şi pe care au servit-o până la capăt cu mari sforţări şi sacrificii, deveniseră arogante, statice şi rutinate. Ele se creadeau în posesia unui adevăr politic absolut, pe care-l considerau singurul posibil în ţara noastră şi, deci, inamovibil. Aplecaţi prea mult peste trecutul lor glorios, nu mai priveau şi spre alte orizonturi. Nu puteau intui neliniştile ce se frământau în jurul României. În credinţa lor, totul era definitiv rezolvat de ei şi nu mai erau necesare agitaţiile urmaşilor. Ei au considerat îngrijorarea politico-socială a tineretului român ca o ingratitudine faţă de sforţările şi realizările lor măreţe. Dar nu era aşa. Ei se înşelau. Tineretul României, într-o altă circumstanţă istorică, îşi căuta propriul lui drum. El îşi ascuţea propriile sale arme, cu care trebuia să realizeze, în condiţii majore, ambiţiile colective româneşti. În realitate, acest tineret era continuatorul, cu alt stil şi alte perspective, al sforţărilor comune ale tuturor generaţiilor româneşti, pentru desăvârşirea în libertate şi siguranţă a Patriei lor.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!