Să vezi atunci...
Din "Grupul Local" fac și eu parte
Mi-am creat propria Galaxie
Din miliarde de suspine
Adunate într-un cântec de jale.
De trist ce sunt mi-am pierdut sateliții
Inelele toate, aurora boreală,
Doar străvechi amintiri mai rotesc
Pe orbite din ce în ce mai joase
Încât inevitabil se vor prăbuși
Pe uscatul meu, pe marea mea
Și să vezi atunci
Beznă existențială!
poezie de Mihail Mataringa (6 martie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre sateliți, poezii despre muzică sau poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.