Mica îngrămădire

Când era ferice se strecura printre flori,
Cânta la unison cu viaţa de mii şi mii de ori,
Ţinea curcubeul în juru-i drept centură,
Se bucura imens de tinereţea-i pură.

Zvâcnea din somn cum cumpăna fântânii,
Nu se lăsa învinsă de braţele furtunii,
Se legăna rotund în zborul către ceru-nalt
Şi-n valurile mării făcea câte un salt.

Se maturiza osos în fiecare clipă,
Purta iubirea sincer în veşnică aripă
Şi îşi dorea în ritmuri ancestrale
Să statueze luna şi stelele în cale.

Bătrâneţea-o prinse în voaluri de parfum,
În miere aurie pe lungi poteci de drum,
Îşi dorea să se strecoare ritmic printre flori:
Da-i mică-ngrămădire, de-ţi vine ca să mori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!