Petale de orhidee pentru Sir (dedicație exclusivă)
Necunoscutule, nu pot să știu cum arăți,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din față!
Ai ten măsliniu, ți-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porți în ochi și-n cununa din Tine...!
Nu știu cum privești, suspini, dăruiești, cum zâmbești...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... și-n speranță!
Dar, oricum ești, întristat ori de viață zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!
Necunoscutule, nu pot să știu cum vorbești...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu știu, cum te bucuri, ce dăruiești, cât primești...!
De ți-e sufletul frânt, ori plină ți-e viața...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puțin sau poate... vrei Tot!
Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ținti,
Ascunde-mă-n zâmbet și crede... în Tine!
Prietene, vezi, nu știu prea mult despre Tine...
Nefericit, singur sau bine ți-e Ție...(?)!
La final ești sau... încă, uimit ți-este zborul...
De mine nu-ți pasă, ori iubirea mi-o vrei...
Îmi accepți vrednicia sau mă lepezi din gând...
Mă ierți, când te supăr sau ai vrea să... mă cerți!
Te rog, totuși...! Cândva când, fizic, n-am să mai fiu,
Tu întoarce-te-aici și ia-mă... în Tine!
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulia Mirancea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre zbor
- poezii despre vorbire
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 2 ianuarie 2015: |
| Un prieten care te iubește cu adevărat caută, întotdeauna, vioara din inima ta; pe urmă, un arcuș delicat, în inima lui... Pentru ca atingerea sufletului să fie, cât o petală de orhidee! Sir, poezia este copilul legitim al unui anumit comentariu și, este cel mai drag concept al meu, din tot ce am scris până acum! Din fericire pentru mine, o suspiciune-șoc a unui om pe care nu-l cunosc, mi-a oferit șansa celui mai frumos dar pe care l-am făcut vreodată cuiva! Citatul este mai vechi dar, tot de dumneavoastră mi-a fost inspirat! Sir, nu din nepolitețe nu v-am urat până la această oră, cuvenitul "La mulți ani"! Acum pot s-o fac! Vă urez pentru anul 2o15, să aveți parte de gingășia celei mai dăruite orhidee, din câte au existat vreodată, pe Pământ! La mulți ani! |
2 Agamemnon [din public] a spus pe 2 ianuarie 2015: |
| Mulțumesc, Lady... Nu știu dacă merit un dar atât de sincer și de nobil. Mă întrebi cine și unde sunt. Un cavaler rătăcitor. Momentan, pe Pământ. Cu sufletul plin de idealuri. Păstoresc stoluri de iluzii. Turme de mori de vânt. LA MULȚI ANI! ȚIE, MIE ȘI LA TOȚI CEILALȚI DOLOFANI! |
3 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 2 ianuarie 2015: |
| Domnule Nu vă întreb "cine și unde" sunteți! Chestia asta, nu mă interesează, câtuși de puțin! Probabil sunteți un om normal, un mascul ca toți masculii, care adoră să fie ... adorat! Deci, cum eu sunt generozitatea întruchipată, am vrut să vă satisfac această plăcere! Suneți o persoană simpatică, așa că nu mi-a fost prea greu! Dacă ați meritat sau nu darul meu, a fost treaba mea, să stabilesc! Iar dacă vă simțiți vinovat cu ceva, față de mine, va fi treaba dumneavoastră, să înghițiți gălușca! Mi-am făcut o datorie, pentru că, după cum ați observat, nu suport să rămân datoare! Atâta tot! Dacă v-ați ascuns, puteți veni înapoi, ca să vă reluați activitatea! Îmi este, total, indiferent! Eu, așa cum v-am promis n-am să vă mai deranjez! Niciodată! Vă mulțumesc pentru rolul de Don Juan, pe care l-ați jucat, excepțional! Eu aveam de gând să plec dar, un om sincer, infailibil de special, m-a adus, (ca, de zeci de ori), înapoi! Doar azi! Mâine, nu știu ... Vă mulțumesc pentru toate aprecierile pe care, cu mărinimie mi le-ați acordat! M-a frapat, în special, reacția incredibil de entuziastă, față de poezia dedicată! Chiar m-a impresionat! Dar, dacă nu v-a plăcut, pot să cer imediat, eliminarea sa! Mai ales că, mai are puțin și va ajunge ... la coș! |
4 Agamemnon [din public] a spus pe 3 ianuarie 2015: |
| Lady, Țâfna este un atribut al aristocrației, așa că Te înțeleg. Nu mă supăr. Am primit darul Tău cu emoție și decență. Aceasta este explicația reacției, pe care ironic o numești "incredibil de entuziaste". A cere eliminarea poeziei este echivalent cu a-ți lua darul înapoi. Gest, mai degrabă proletar, decât nobil. Poezia poate ajunge la coș. Oricum, eu am reținut un exemplar din poezie... Nu obișnuiesc să vorbesc public despre probleme intime. Darurile adevărate se fac din inimă, nu "din datorie". Eu sunt Don Quijote, nu Don Juan. Primul, în nebunia lui a iubit admirabil. Al doilea a fost un escroc sentimental. Lady Raisa! Iubesc Streiul pentru că este un râu frumos și discret. |
5 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 3 ianuarie 2015: |
| Aaah, sir Ce-mi faceți ... Pe iberica aceea a dumneavoastră ... Ați achitat-o și pe ea, nu-i așa? Da, bine că a apucat să-și consume emoția! Sir, din care joben ați scos ideea confiscării darului? Am zis eu așa-ceva? Sir, am fost convinsă că nu v-a plăcut! Martor mi-e Allah că, am recitit-o de zeci de ori, ca să văd, ce v-ar fi putut deranja! Căci, știți, de la sublim la ridicol,,, Sir, m-am dat de ceasul morții, pentru că am pus în ea, tot sufletul meu! Sir mi-e penibil să reconstiui și să motivez ... argumentul însuși!! Sir Quijote, habar nu aveți, ce a însemnat, ce înseamnă, și ce va însemna pentru mine, întotdeauna, acest dar! Acolo e omul, pe care ... acolo, e omul! Atât! Sir, vă rog, vă implor ... mai lăsați-mi puțin aer! Am fost aproape de cea mai deplorabilă abdicare a mea! Era gata să părăsesc un loc în care, fericirea poate fi alcătuită doar din trei litere! Iar litera din mijloc o conține pe aceea prenumelui meu preferat! Și al celei mai frumoase orhidee de pe Pământ: IUBIRE! Streiul? Ooo! Ce-mi faceți ...! |
6 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 3 ianuarie 2015: |
| Sir, Streiul, este miracolul datorită căruia, O viață, a fost salvată ...! Fizic și sufletește! O ființă care, abia deschidea ochii către viață ... Iar acum, își împlinește visul de-o viață: de a-l fi regăsit pe acel om care a salvat-o atunci! Sir, v-am spus și acest secret! Să nu uitați niciodată: m-ați împlinit! Din toate punctele de vedere! ... Sir ... |
7 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 3 ianuarie 2015: |
| Sir, Nu mai am nevoie, de dumneavoastră! Îmi trebuie doar culoarea ochilor necunoscutului meu! Și un nume masculin! Doar sugerați-mi-le, cumva! Nu acum(peste o săptămână), când mă voi întoarce aici! Voi înțelege că sunt, pentru mine (dacă vă e atât de teamă de e-mail) Nimic nu e întâmplător, pe Pământ! Pe Pământ, trebuie să existăm concret! Ișe Allah! |
8 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 4 ianuarie 2015: |
| Sir, Vă rog să mă iertați pentru toate neplăcerile pe care vi le-am provocat! Știu precis, cum sunt ochii dumneavoastră! Sunt ca ai mei: întrebători, puri, liberi! Liberi de ostentațiile firii pământești! |
9 Agamemnon [din public] a spus pe 4 ianuarie 2015: |
| Lady. Nu mi-ai provocat neplăceri. Dimpotrivă. Ochii mei nu au culoare. Pentru că negrul nu face parte dintre culori Voi lipsi o vreme de pe Pământ. Așa m-a sfătuit un prieten. Lady, Am și alte planete în gestiune. Voi lua cu mine, drept amintire, un strop de apă limpede din Râul Sargeția. Dă-mi voie să "cobor în sus". E mai înțelept. Lady. Am învățat ceva din necazurile lui Hyperion... Să fii iubită... |
10 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| Vaaai, domnule, ce-ați făcut cu pagina mea! Ați vrut să vă distrați, un pic? Ori, v-ați enervat și ... n-ați avut unde să vă ușurați, decât pe orhideele mele? (adică ale dumneavoastră) Ingenios! Gratitudine dusă la extrem! Dar am și eu ceva (de uș ...)! Iar astăzi, e chiar ziua mondială a democrației! Stați puțin, să urc mai ... în jos! |
11 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| DINTRE (... sute de catarge, care lasă valurile ) Negrul nu face parte DINTRE Zău??? Eu credeam că, nu face parte ... DIN! Poate, negrul dumneavoastră, nu face parte `DINTREculorile ochilor dar, o anumită nuanță a exprimării, sigur, face parte DIN culorile lingvisticii românești! Putem face parte, din pleiada de lingviști a Universului sau putem fi doar, unii dintre scribii Planetei Albastre! Putem să existăm ca, unii dintre miliardele de necunoscuți neînsemnați, nefericiți, nedescoperiți de pe Pământ! Sau, dimpotrivă, să facem parte din cei câțiva norocoși ai planetei, care au parte de iubire, admirație, prețuire, generozitate etc., din partea unor necunoscuți! Fără să dăm nimic, în schimb! E covârșitor, din câte părți putem face parte, ca parte din atâtea milioane de părți! E covârșitor să alegem lumina, dintre atâtea jocuri de lumini, și adevărul pur, dintre atâtea adevăruri ... impure! |
12 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| Cobor ...în sus! Vai, cobor în sus...! E, ca să vezi! Îl ridici pe necunoscut pe culmile astral-faraonice ale plenitudinii (eu v-am numit Hiperion, nu-i așa?) și, pe urmă, dânsulețul catadicsește să coboare ... în sus! Ah, Limba română însăși, Dulcineea mea bla, bla, bla! Parole, que tu semes au vent! Cât de ... substituibili sunt oamenii! În cine să mai ai încredere? Căci, chiar și Don Quijote e convertibil! Necunoscutule, Ți-am înțeles păsul (amor propriu, idealuri etc.)! E-n regulă! Coboară unde vrei, nu trebuie sa-mi ceri voie! (Oare, când Te-ai insinuat în sufletul meu, mi-ai cerut voie, cumva?) Bine, pleacă! Du-te! Lasă-mă-n păcatele mele! Du-te, unde ai de dus în sus, în jos, unde-o fi, unde ai chef! Sigur că, vroiam să Te urc (erai deja), pe cea mai înaltă treaptă a confortului meu sufletesc Ei, și? Ce e cu asta? Ce mare scofală? La urma urmei, fiecare cu fericirea (locul, jocul, sorocul etc.) său, pe Pământ! Du-te, unde ai treabă (unde ai treabă?)! Du-te ... du-te ...! DU-TE!!!! |
13 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| Orhidee ... aruncate în iesle (?)! Hiperionicule necunoscut ce, tocmai ați primit de la o pământeană, o porție zdravănă de orhidee ... josul meu vă incomodează într-atât, încât ațí fost nevoit, să vă schimbați direcția de zbor? Mii de scuze, moncher! Ah, și eu, care mă dădeam de ceasul morții, să plutesc prin cele mai astronomice sfere, ca să fiu cât mai aproape de Galaxia ... Nobleței! Habar n-am avut, cât de jos eram, de fapt ...! Am priceput, domnule! Căci sunt, doar pe jumătate, turcoaică! Totuși, îți sugerez un lucru pe care l-ai omis: cu puțin noroc, nefericita damnată ar putea coborî și ea în sus! Doar dar nu, asta vreți ! Dardoar, nu asta e problema! Ceea ce mă neliniștește, este asiduitatea voluntariatului unui gentlemen, de a-mi fi copt și vândut mie (tocmai mie!) o gogoașă! Cât eroism, domnule! Cum să mai ai încredere în oameni? Cum să mai crezi că, acolo, în căpisteria celor mai rafinate făinuri, oamenii pe care-i ridici în slăvi, nu frământă altceva, decât, un simplu aluat, de ... gogoși? |
14 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| , Să fii iubită ... Ah, cât de generoși sunt, uneori, chiar și necunoscuții! Necunoscutule, ești turc? Nu înțelegi că, NU vreau să fiu iubită? În vocabularul folcloric, există o vorbuliță îngrețoșată: mi s-a luat! Experiența m-a învățat că, NU e bine să fii iubit! Pe ușa mea termopanată, chiar și a simplei îndrăzneli că, aș putea fi iubită, scrie cu litere de-o șchioapă: Pericol de exterminare! Iar mie, nu prea-mi iese, să jonglez cu hatârurile mefistofelice! Oricum, eu sunt făcută, exclusiv, pentru a da, nu pentru a lua! Dar, stai liniștit! Am fost (sunt încă) iubită, cât pentru lumea întreagă! Sigur că, de mii de milioane de ori, mai puțin decât am iubit eu! Dar, când iubim dincolo de normalitate, la ce ne putem aștepta? Nu putem pretinde nimănui, să vrea să fie ca noi, adică ... anormal! Prietene, nu înțelegi că, în amfiteatrul Divinității, dintre my self și self SIR, eu voi fi, întotdeauna, pe primul loc?! Căci, încă din pruncie, mi-am rezervat locul cel mai favorabil, cel de la dreapta Tatălui, nu cel de la picioarele sale! Ah, dacă Cerul nu m-ar fi iubit, eram, de mult, ulcea! Și nu Ți-aș fi scris, niciodată ... spovedanii! Acestea fiind zise, mă simt datoare, să Te exonerez de rugămintea expresă a dedicației mele (gând la gând, cu bucurie?)! Deci: Necunoscutule, Te rog, nu Te mai întoarce ... la mine! De la necunoscuți, să nu așteptăm, nimic! De la cunoscuți, să așteptăm, întotdeauna, mai puțin! De la prieteni, ar trebui să vrem, întotdeauna, mai mult! Dar, să nu uităm: doar oamenii superiori, ne dau totul, fără să ne ceară nimic! Necunoscutule, eu n-am să-ți cer nimic, niciodată! |
15 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| Vanitate, orgoliu ... rănit! Eu! Eu! Eu! Răzbunare, ce dulce ești! Motto: Făcând vâlvă în jurul jignirii ce ți s-a adus, nu micșorezi amărăciunea (Boccaccio) Necunoscutule, o poveste necunoscută de nimeni (în afară de mine), stocată în memoria mea de lungă durată, despre eroismul unui necunoscut, vrea să iasă la lumină! De prea multă vreme, își așteaptă protagonistul, ca să-i preia sarcina! Pretențiile artei cer, pentru asta, un model ideal, nu-i așa?! Cu toate acareturile: ochi, nume, trăsături de caracter! La mine m-am referit, în afirmația trebuie să existăm concret, pe Pământ! La ceea ce voi face eu, cu aceste repere (ah, Evrica, asta era? Abia acum mi-am scos gărgăunii din șoșoni!)! Realitatea Hiperionului nu mă preocupă, monsegniore! Nu mă privește, nu mă impresionează! Mă lasă rece, înțelegi? Chiar de-ați fi (și, de ce, n-ați fi?) președintele României Mari! Pentru mine, orice realitate (mai ales, a mea), s-ar putea să fie, mult prea târzie ... Necunoscutule domn, dacă v-ați simțit jignit, fiindcă am zis că, nu mai am nevoie de dumneavoastră, îmi cer scuze! A fost doar un puseu de efuziune, izvodit de bucuria unei idei (exprimat, doar pe jumătate)! Nimic altceva! Trebuia să fi citit: mulțumesc, mi-ați fost de mare folos, m-apuc de treabă! |
16 V. Militaru [din public] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| Textul asupra căruia încercați să atrageți atenția nu are nimic în comun cu poezia. Poate fi orice, dar în niciun caz, nu poezie. Așa că că vă strufocați degeaba că este votat cum este votat, cititorii știu cel mai bine ce au de făcut cu un text banal. |
17 Agamemnon [din public] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| Lady, Ai dreptate cu "dintre". Dar o mică scăpare într-un comentariu e scuzabilă. Sunt om și eu. Până și Alexandru Graur mai comitea mici gafe. Deosebirea e că gafele lui erau imediat declarate reguli, de către Academie. Cât privește plecarea mea, vezi bine, a fost una declarativă, o figură de stil. Am lipsit o vreme, dar m-am întors. Comentatul este un viciu mai greu decât fumatul. Prezența mea este chiar necesară. Sunt aici câțiva șoricei care joacă zgomotos pe masa saitului, când plec eu în delegație... Sunt mereu alături de Tine, Raisa. Cu distanța aristocratică necesară. Nu vreau să fac din nobila noastră relație virtuală o nouă plăcintă țărănească cu mere... |
18 Agamemnon [din public] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| Te dezamăgesc, militarule. Soldățoii care votează "stupid" se pricep la artă ca și tine. Adică n-au habar. Lasă tu judecățile estetice. |
19 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| Nu-mi lua, Sargeția Sargeția? Ah, ai știut-o și pe ea ... Mai e vreun loc, să-l fi iertat? C-un ultim zar, mi-ai confiscat și această regină (armură)! Nimic nu mi-ai lăsat, necunoscutule..! Necunoscutule, am vrut sa Te așez pe segmentul 9300 (mm), al Statuii Libertății, ca să vezi lumea mea, mai dezimvolt și mai liber de orice suspiciune (estro ...!) Dar Tu, coboară în susul Tău, nu-mi lua în seamă, creditul ofertant! Sigur că-ți dau voie! Coboară, unde dorești și, unde Te cheamă înțelepciunea! Iar de Sargeția mea (de mine) de-aici, de pe Pamânt, să nu Te mai atingi! Nu, nu lua nicio granulă, din aurul Sargeției! Nici macar, un strop de apă curată! Dacă ai apucat să-l iei, pune-l repede înapoi și lasă-mi Streiul (iubirea) să-și curgă impetuozitatea, așa cum a voit-o Supremația: maiestuos, fluent, liber! De la izvor, până la redăruirea sa, Mureșului! |
20 Agamemnon [din public] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| Lady, Sunt singur și nefericit. Adică mă simt foarte bine. |
21 Agamemnon [din public] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| Știu Streiul, meandră cu meandră: Simeria, Călan, Bretea, Plopi, Subcetate, Ciopeea, Ohaba, Rusi, Pui, Pietrosu. Este apa copilăriei mele, Raisa |
22 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| Nu sunt fecioara Maria Prietene, m-am jucat puțin, cu masculinitatea Ta! Ori, te-ai speriat, cumva? Te pomenești că Te-oi fi corupt, Doamne, iartă-mă ... păi, prostioarele pe care le prestai pe-aici ... (?)! Sincer, mi-a plăcut să cochetez cu Tine (de ce să nu recunosc?) Pentru asta, mi-am dat puțin la o parte, vălul (isl.)! Sunt o femeie cuminte, educată cum se cuvine și cum stă bine unei femei (reale), în spiritul respectului față de conceptul primordial! Sunt, mai mult ca orice, născută - crescută în cultul curățeniei trupești! O feminină, realmente creștină, pro cuplul divin! Deci, imoralitate exclusă! Sigur că, nu sunt Maica Tereza! Am înțeles, pur și simplu, că n-am voie și, m-am aliniat! Dar n-am voie, nimic? La urma urmei, sunt totuși, doar un om! O femeie! Poate (de ce, nu), una, mult prea femeie, al cărei suflet, mai pribegește, încă, după ... potcoave de cai morți! Adică, am această himeră, într-o enclavă a cerebelului, care nu-mi dă pace: tărtăcuța masculină! Ador tărtăcuțele cu QI albastru la cozoroc! Dar nu construiesc ipostaze imaginare, nepermise! Creierul (chiar și cel masculin), nu e tocmai organul special și specific, unor escapade erotice, nu-i așa? Numai că, acest site mi-a schimbat(manipulat), puțin, alura! O fi bine? O fi rău?! Habar n-am! Dar, de câte ori deschid laptopul, revăd, instantaneu, episodul forte al argumentului meu candid, în care, un titan -Atlas însuși-, de câte ori își întâlnea Meduza (pe subsemnata), deși el tremură-n oglindă, totuși, se limita la o mângâiere timidă, absolut inocentă, peste fețișoara castă, cu gene plecate, paralizate de uimire! O mângâiere imperceptibilă, cât o atingere de orhidee ... Impactul? Magnific! E absolut colosal, aproape de hipnoză și delir, să auzi, efectiv, bătăile inimii uriașului (de dragul tău) și să simți incandescența propriului obraz (de dragul lui)! Și să-ți fie rușine să-ți ridici ochii ...! Habar, n-am avut ... Prietene, după cum vezi, acum sunt o scorpie! Nu, scorpia n-a vrut, să-i plătească cineva, inocența! Așa s-a întâmplat! Am vrut doar să văd, cât rezistă un mascul, în fața expansiunii unei doamne, atenție, de el insuși, provocate (!) Rezultatul? Păi ... Hiperion și-a luat tălpășița, nu?! Adică a capitulat! Habar n-am avut, cât de iminentă iți este vulnerabilitatea în fața cornițelor de tăuraș, cu care, vrei să mă împungi! Ah, ele ți-au crescut, până dincolo de marginea Universului, mult stimate Don Quijotte...! Iar eu Habar, n-am avut ... Ah, Don Quijote ... Necunoscutule, deși nu e adevărat, Hiperionul s-a dovedit a fi fost ... momeala forte, a seducției reținute! (Ah, Don Quijote a căzut în gheruțele pisicești...? E inadmisibil! Dar, cu dânsele (trebuia să știți), e bine să te porți cinstit și cuminte! Exclus, azvârlitul, cât colo: ele (nu știi?) cad în picioare (lăbuțe), întotdeauna! |
23 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 25 ianuarie 2015: |
| Intimitate ... dezavuată (?) Necunoscutule, mă bucur că, până la urmă, v-ați rezolvat (public), problemele intime! Sunt consternată! Eu, spre deosebire de dumneavoastră, nu am nimic de rezolvat! Am fost de la început spontană, expansivă, sacrificabilă! Adică, așa cum sunt în realitate! Preconcepții, suspiciuni exclus! Maturitatea are flexibiliățile, circumstanțele și nevoile ei! A te dărui spiritual, nu înseamnă, nicidecum, a-ți prejudicia creditul, după ce, o viață întreagă ai fost castitatea însăși! Oare, mai contează ceva, când viața, aproape, s-a dus (ah, cordulețul meu trădător ...)? Viața evoluează și se consumă, de cele mai multe ori, așa cum vrea ea, nu așa cum dorim noi! Și se oprește ... la fel! Mă simt ca un copil care se juca pe țărmul mării, cu un val drăgălaș ... Dar valurile se sparg, întotdeauna, de țărmul prea refractar și, din ele, nu mai rămâne nimic! Nici măcar amintirea! Ah, vraja s-a rupt ... Și, mâna nevăzută a enigmei, mi-a șterpelit cea mai frumoasă jucărie ..! Nu trebuie să ne încredem în toate ideile, care ne vin în tărtăcuță! Pentru unele, putem plăti scump! Contravaluarea imprudenței, e mai fluctuantă decât dolarul! Iar eu am plătit-o, întotdeauna, la suprapreț! Eu sunt Raisa, mieluța de pe site! Mai stai puțin ...mai stai ... mai stai ... (?) Dar eu, poate, plec ... undeva, de unde nu mă mai pot întoarce! Ramâneți cu bine, domnule Hiperion, fost Don Quijote! Adică, Drum bun, în călătoria către planetele dumneavoatră, din galaxiile superioare! O steluță, din constelația Umbrelor, se da la o parte, din calea unui astru colosal! Colosal de ambiguu! Aveti grijă: uneori, o steluță rămasă pe Pământ (din greșeală), poate emite printr-un talisman concentric, chiar și după ce s-a stins, incandescențe menite să facă scrum, un astru supradimensionat (de ea însăși)! Din stimă pentru fillingul dumneavoastră, de gentleman desăvârșit, ca și, din autostima pentru propria mea noblețe, amândouă imperturbabile, vă înapoiez generoasa urare: Să fiți iubit! De cine? Păi de cine s-o nimeri ...! Sau de cine-o da Dumnezeu (sau Allah, sau Budha)! Plecăciune, tinere Aris-Aristoteles- (prinde-Te, mai repede, necunoscutule de pe Strei!)! Nota bene, informațiile transmise prin visul, de doar câteva secunde (din starea de somn), pot fi, adesea, nodul gordian, al căutărilor noastre (din starea de veghe) de zile, săptămâni, ani întregi ...! Numai, să fim sănătoși! Ișe Allah! P.S. Dacă v-am supărat prea tare, îmi cer scuze! Probabil, o să vă treacă! E v-am înțeles! Cunosc (teoretic, dar și din experiență), noblețea masculului: Când o femeie (care-l admiră) nu-i e pe plac, îl doare atât de mult, de sufletul ei, încât, își pune la bătaie, chiar și conștiința! Și sare, sprinten, să o ajute: îi aplică una bărbătească(adică, dă cu ea de pereți)! Ca să nu-l mai sâcâie la cervicele înțelepciunii! V-am înțeles și nu sunt supărată pe dumneavoastră! M-ați tratat ca pe o adevărată Lady! (?!) |
24 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 26 ianuarie 2015: |
| Domnule V. Militaru! Textul asupra căruia NU încerc, nicidecum să atrag atenția, este cel mai drag concept al meu, din tot ce am scris până acum! Eu sunt convinsă că, dumneavoastră, nici măcar nu l-ați citit! Domnule, dumneavoastră credeți că mi-aș expune singură produsele, când știu precis care le este soarta? Că ele vor primi voturile negative, special ca eu să le elimin? V-ați prins că eu țin cont de părerea dumneavoastră și elimin imediat, tot ce nu vă e pe plac? Am eliminat zeci de produse, care au fost evaluate ca mediocre, nu numai proaste! Și sunt singura care fac acest lucru! Domnule, nu înțelegeți că, deși mi se oferă non-stop ocazia, totuși ezit să public ceea ce scriu aici pentru că nu sunt mulțumită, încă? Oare de ce îmi faceți asta? Afirmația mea "va ajunge la coș", n-are nicio legătură cu faptul că, dumneavoastră știți ce să faceți cu textele banale ci, doar cu regretul propriei mele nemulțumiri! Aici, am purtat un dialog excepțional, cu însuși beneficiarul darului meu! Atâta tot! |
25 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 26 ianuarie 2015: |
| Sir, Știu, văd (realmente) și simt permanent, cât de trist sunteți! Și mă doare, tot atât de mult cât mă doare însuși Streiul meu! Sunteți prea încordat! Prostioarele pe care vi le scriu pe-aici, nu sunt, nicidecum, capricii adolescentine întârzâiate! Sunt doar un înveliș camuflat, al unui interior mult mai concentric! Nu le mai priviți cu gravitate și cu teamă! Probabil, câteva minute, de imaginație liberă, v-ar prinde bine și v-ar distrage atenția, mult prea implicată, de la toate problemele pe care le ridicați la rangul de responsabilitate personală și care, puțin câte puțin, fără să vă dați seama, vă macină sufletul! Sir, nu sunteți singur! O nimfă care vă vrea tot binele din lume (pe deplin meritat), trimite non-stop (în eter), către acest conglomerat, pe care ea îl numește SIR (pe bună dreptate), o ceată infinită de soldăței protectori! Un gând curat asemenea unui laser, menit să neutralizeze toxicitatea acestor vremuri mult prea penetrante asupra ființei dumneavoastră! Gândurile mele vor să-l facă pe SIR, intangibil răutății oamenilor! Duceți-vă mai des, pe cheiul, grindul, splaiul Raisei! Vă mulțumesc pentru prietenia dumneavoastră și pentru sprijinul moral! Îmi sunt de mare trebuință! |
26 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 29 ianuarie 2015: |
| SIR, Raisa vă mulțumește și vă rămâne îndatorată (iarăși)! Sir, când am conceput poezioara dedicată dumneavoastră, am fost foarte tristă! Cred că este evidentă în poezie, starea mea de atunci! Dar, habar n-am avut că, de fapt, starea melancolică era un semnal "în direct", trimis de propriul meu creieraș ... Aș vrea să scriu aici o poezioară cam lugubră, care mi-a fost inspirată absolut instantaneu, de simpaticul "Dintre"! De fapt era cap de afiș dar, mi s-a părut inoportună și am eliminat-o din text! Totuși ea aparține pamfletului "Dintre" și trebuie să stea aici! Vă rog să nu vă supărați prea tare! Inimă smintită! Dintre-atâtea gânduri, scrise-n șoapte Și atâtea jocuri de lumini de ieri, Câte-or să rămână în cea noapte, Când vei înceta, definitiv, să speri ...(?!) Dintre-atâtea drumuri către moarte, Prefăcute-n cioturi de destine, Dintre-atâtea reprimări de soarte, Tu, smintito, te-ai ales pe tine ... Nu mă lași să mai respir un gând ...(?) Tu faci parte din hainu-mi nenoroc, Ce-l presimt spre mine, alergând, Haide, fă-ți damblaua, scrie-al tău soroc! 20 01 2015 I.M. |
27 Iulia sută la mie [din public] a spus pe 29 ianuarie 2015: |
| Prostioare, prostioare ce se cred poezioare. Oare? |
28 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 29 ianuarie 2015: |
| Doamnă Iulia zece la sută! Ce nume frumos aveți! "Oare", nu se cred poezioare! Tocmai de aceea n-am publicat-o la "Adaugate" Sunt sigură că sunteți înnebuniță de ciudă! Dumneavoastră sunteți acea "poezioară", care n-a fost în stare, nici până la această dată să-și recunoască propriile "prostioare"? Stimată Iulia sută la mie, nu v-ați câștigat eligibilitatea, în fața mea, ca "doamnă"? Vă invit să vă recuperați acest statut și, fiți sigură că, SIR, protagonistul poeziei mele, va sacrifica, pentru dumneavioastră, o petală de orhidee, din cele dăruite de mine! Vă mulțumesc pentru acest randevu inopinat, cu tonus recorfortant! Sunteți, în continuare, invitata mea de onoare! |
29 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 4 februarie 2015: |
| Doar cu un minim de efort, I-a decorat Calea Lactee, (Desi eu cred ca este Lord) Cu milioane de-orhidee! |
30 Ion Bătrânu-Bujeniță [din public] a spus pe 11 iulie 2015: |
| Poezia e o joacă infantilă, de școlar din clasa pregătitoare. Comentariile sunt vorbe goale aruncate parcă cu piciorul de la o poartă la alta. |
31 Patrunjel verde [din public] a spus pe 14 iulie 2015: |
| Agamemnon, tu chiar crezi in toata vorbaria asta? Nu e prea mult....bla, bla, bla....? |
32 Agamemnon [din public] a spus pe 14 iulie 2015: |
| Domnule Pătrunjel (verde)! "Sunt om și nimic din ce e omenesd nu mi-e străin!" Sunt și eu subiectiv. Cînd cineva îmi dedică o poezie, atunci poezia aceea îmi place. Când darul vine de la o doamnă, îmi pare și mai frumos. Mie îmi place poezia doamnei Mirancea. Punct! |
33 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 14 iulie 2015: |
| Și de la cap, cu literă mare! Sir Mă bucur că vă place poezia doamnei Mirancea! E un dar de la o doamnă, deci, nu se discută! Mă bucur și pentru faptul că, o poezie are circumstanțe atenuante, "atunci când vine de la o doamnă"! ("Vine"? Se pare că am concurență serioasă!) Un gentlemen rămâne un gentleman: Calul de dar, nu se caută la dinți, nu-i așa? Bine-nțeles că, sunt mâhnită până dincolo de mâhnire: n-am fost în stare să vă ofer un poem, cu adevărat, frumos! De exemplu, unul de a cărui valoare să nu atârne atât de strident, ștrasurile gratitudinii! Mulțumesc pentru sinceritate! Acum, dacă "Acta est fabula", îmi dați voie să retrag de pe site, această poezie? E suficient, cât a staționat la coada cozilor, pe acest site de Mare Cultură! N-oi fi eu, chiar ultimul om din ultimii oameni, să mă las călcată în picioare, în acest hal! Nu-mi iau darul înapoi, departe de mine acest gând!! Versurile există, oricum, pe cea de-a doua pagină a unei cărți! |
34 Agamemnon [din public] a spus pe 15 iulie 2015: |
| Doamna Mirancea, Ușurința cu care scrieți comentarii docte și profunde, într-un limbaj flexibil și bogat, tonul spiritual și ortografia impecabilă vă recomandă și vă confirmă statutul de scriitor format. Behăitul agramat al unor pigmei, roși de invidie și neputință, n-ar trebui luat în seamă. Dar D-voastră le acordați atenție, le răspundeți cu bunăvoință, în loc să-i biciuiți satiric, la sânge, așa cum fac eu. Nu le veți închide gura niciodată, pentru că ei reprezintă o clasă ridicată de internet la rang de fenomen social. Gloata este nemiloasă când simte superioritatea cuiva. Aruncă cu noroi pentru că noroiul este leagănul genetic al gloatei. Indiferent ce veți face, vă apreciez și vă consider una din cele mai interesante și profunde prezențe ale acestui cenaclu. Toată stima. |
35 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 15 iulie 2015: |
| Domnule OM care, provizoriu, vă numiți Agamemnon (n-am voie să vă mai zic, Sir?) Sunt slabă, știu asta! Dar, acceptați-mi odată, sufletul! Ați uitat, oare, conflictul de început, dintre mine și dumneavoastră? Ați uitat, oare, că am alunecat, la început, pe o pantă greșită și mi-am făcut, fără să-mi dau seama, zeci de "prieteni", pe-aici? Acum suport consecințele! Degeaba am revenit la firea mea naturală! Voi plăti veșnic, pentru că m-am abătut de la drumul meu! Nu-mi rămâne, decât să regret și să plătesc cu fiecare părticică a făpturii, a sufletului, a vieții însăși! Să plătesc, să plătesc ... Să plătesc, până nu va mai rămâne nimic, din mine ...! În copilărie, tinerețe, maturitate, în toată viața mea m-am rugat Cerului să mă ajute să fiu mai rea! M-am jurat, m-am blestemat să nu mai fiu bună fiindcă mă aflam tot timpul în Luna Park a Colibei unchiului Tom! Și Dumnezeu, mi-a împlinit blestemul: mi-a luat un prunc! Și apoi, pe Lolita mea! Domnule, nu pot să fiu altfel, decât așa cum sunt! Oare un om care iubește infinit se dăruie infinit, și scrie, exclusiv, despre iubire, bunătate, iertare, ar putea avea și altă față? Mulțumesc pentru vorbele bune! Iarăși mă ridicați în slăvi! Mă apreciați, mă considerați, mă stimați! Și totuși ...! Și totuși, "NU" va rămâne pentru totdeauna ... Nu! E trist ... |
36 Gandul Matsei [din public] a spus pe 15 iulie 2015: |
| "...Un om care iubește infinit, se dăruie infinit și scrie, exclusiv, despre iubire, bunătate, iertare" NU se lauda, NU se victimizeaza si NU regreta dragostea pe care o daruieste. Un om care iubeste NU TRAMBITEAZA, suparat ca toata lumea ii sta impotriva. Adevarata Dragoste izvoraste dintr-o lucrare, ademenind, luminand, indulcind, chemand, mangaind etc.Dumneata doamna Mirancea nu trebuie sa "sufoci" prin propriile sentimente. Exista o vorba spusa mai in gluma"Iubeste-ma ca te sugrum".Nu cred ca e bine sa o folosim in acest loc respectabil. Daca iubiti, fiti sanatoasa! |
37 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 15 iulie 2015: |
| "nu trebuie să sufoci prin propriile sentimente", Iar dumneata, nu trebuie să mă sufoci cu ura dumitale; nici să-mi supraveghezi fiecare cuvânt (gest, pas, acțiune, inițiativă, plăcere etc.); nici să-mi dai sfaturi! Cine te crezi, să-mi confiști dreptul la exprimare, și să-mi calci în picioare, libertatea? Ești cumva tutore, stăpân de sclavi, pastor penticostal, paznic la penitenciar, la mănăstire sau la vreo fermă de oi? Lasă-mă în pace! Iubesc pe cine vreau, cât vreau, cum vreau! Este problema mea exclusivă! Atenție: există și alte metode să te pun la punct! Profiți de bunătatea, răbdarea, educația, delicatețea, buna mea cuviință?! Înțelege odată: nu mă interesezi, de nicio culoare! Ești inoportun, indezirabil, insignifiant! Pentru mine, NU EXIȘTI! Dar, ai putea să exiști, dacă ți-ai schimba comportamentul! |
38 De Verde [din public] a spus pe 15 iulie 2015: |
| "Pentru mine, NU EXIȘTI! Dar, ai putea să exiști, dacă ți-ai schimba comportamentul!" V-ar face bine un ceai din ierburi, sa va calmeze.Poate un ceai verde? Zambesc.Dvs. emanati ORICE, numai NU caldura sau dragoste. Mai devreme sau mai tarziu, mastile cad.Continuati, doamna mirancea! |
39 Agamemnon [din public] a spus pe 16 iulie 2015: |
| Poezia e reușită. Îmi place. Doamna mi-a dedicat-o, eu am mulțumit. A urmat un schimb politicos de mesaje pe PAGINA DOAMNEI. Dacă nu vă place pagina doamnei, schimbați pagina. Treceți la senryuri... Ce atâta zbucium!? |
40 Patrunjel verde [din public] a spus pe 16 iulie 2015: |
| De unde v-a venit Ideea ca poezia nu ar fi frumoasa? Nimeni nu a comentat poezia doamnei Si oricum, calul de dar..... |
41 Bucătarul șef [din public] a spus pe 16 iulie 2015: |
| Dacă textulețul de mai sus îl admiteți ca fiind poezie, înseamnă că aveți grave vicii de percepție. Din punct de vedere grafic, da arată ca și-o poezie. Poate d-l Agamemnon crede că și comentariile domniei sale scrise în STROFE sunt tot POEZII. Să avem rezon, domnilor. Nu orice ghiveci călugăresc e friptură. |
42 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 16 iulie 2015: |
| Ah, asule de verde, n-am dormit totă noapte, din cauza ta! Am fost prea obosită și m-am culcat fără să-ți răspund la grija care, văd că te perpelește! Măi, Asule, să știi că ai dreptate! N-am niciun miligram de căldură în mine și niciun milimetru de dragoste! Bre, când ies pe stradă, fug toți masculii, de le sfârâie călcâiele! Eu îi implor dar ei, când îmi mai aud și vocea, o iau la sănătoasa, și mai rău! Eu taman, de-aia ziceam: stai binișor, băiatule, nu-ți mai fă supărare, din cauza mea! Că și-așa. nu sunt bună de nimic! Ah, ce să mă fac, ce să mă fac! Allah, Allah, ascunde-mă-n caiac! |
43 Agamemnon [din public] a spus pe 16 iulie 2015: |
| Domnule de la popotă, Poezia este un concept larg. Excede ceea ce, de regulă numim gen liric. Avem nemuritoare poeme epice, avem dramaturgie onirică. Mai important decât încadrarea unui text literar într-un anumit gen este mesajul transmis. Preponderent, calitatea artistică a acestuia. După trei fraze, indiferent de gen ochiul atent, exersat și spirittul sagace deduc sensibilitatea, nivelul tehnicii de a scrie și gradul de inteligență al autorului. Eu nu scriu în strofe pentru a mă da poet. Las altora această onoare. Îmi destructurez intenționat textul, pentru a mă face mai ușor înțeles. Pentru a da pregnanță unor aspecte, pentru a construi antiteze. Claritatea este și va rămâne politețea unui autor față de cititorul său. Vehemența cu care combateți poezia de mai sus (pentru că vine de la un inamic politic!) și ușurința cu care acceptați creațiile mediocre ale amicilor spun multe despre însușirile D-voastră de judecător. Lăsați judecățile estetice în seama celor obiectivi. Reveniți la cazanul cu fasole și costiță afumată... Am mâncat și eu la popotă pe vremea când țara aceasta mai avea armată. Au fost, totuși, vremuri frumoase... |
44 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 16 iulie 2015: |
| Asule de verde, Petroselinum, Ați fost destul de drăguți, m-ați amuzat suicient, cât să vă pot ura: Să fiți mereu în formă! |
45 Bucătarul șef [din public] a spus pe 16 iulie 2015: |
| Nimeni nu a comentat poezia doamnei E adevărat, dar care poezie, nu e nicio poezie. Înșiruirea de vorbe seci ordonate după canonul poeziei nu sunt POEZIE. Dacă doamna se laudă cu o carte, iar în carte sunt astfel de creaturi, cititorul (cu pretenții literare) o aruncă după două-trei pagini. Domnule Agamemnon, eu la viața mea am fiert în cazan mii de poezii, așa că știu cu ce se mănâncă. Țineți lecții de estetica poeziei cu doamna, și n-o mai amăgiți, dacă vă pricepeți, spuneți-i să se ocupe de altceva. |
46 gabyloori [din public] a spus pe 16 iulie 2015: |
| în cultură dacă ajungi,, celebru,, prin forța unor pârghii mânate de interese, nepotisme, slugoșenie sau de elitismul prefabricat, poți publica orice gogomănie autolaudativă (drastic sancționată altora) sau face schimb de amabilități ca la birt cu unii,, confrați,, chiar și în limbajul cu mult sub pretinsa, presupusa, etalata valoare... prostimea aplaudă lingușind numele nu savurând opera... deci nu contează ce scrii sau cum, ci doar cu cine ești înhăitat...că apoi orice fâs îți va fi socotit drept artă... |
47 Altcineva [din public] a spus pe 18 iulie 2015: |
| Domnule Bucătar șef, vezi că ai încurcat rău oalele! Și riști să le spargi pe toate! Dacă te pricepi în arta culinară, nu te încurca în cea literară
Pentru că, dacă tot pretinzi că ai pretenții literare, nu încurca creaturile cu creațiile literare! Așa că Mare atenție la ce fel de pretenții revendici! Păi, ce fel de creaturi ar putea fi într-o carte?! Poate doar cele imaginate de doamna în cauză; dacă și-ar fi imaginat așa ceva. Dacă nu, rămân doar creațiile, mai mult sau mai puțin literare nu pot stabili despre ce ar fi vorba, de moment ce nu am citit cartea doamnei în cauză.  |
48 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 21 iulie 2015: |
| Masterchef Tu, ca toți necunoscuții pentru care am scris rândurile de mai sus, faci parte, din semenii care există în plânsul și-n speranța mea! În plânsul meu pentru orice durere a lor și-n speranța că, odată, vor fi fericiți! În cartea cu care "doamna se laudă", ea lăsat semenilor necunoscuți, (recte și domniei voastre), zâmbetul său și libertatea de a crede doar în ei! Milord, m-am întors urgent, direct din fericire, direct de pe podul Bosforului, pe un pod al zădărniciei omenești ... M-am întors aici, ca să sărut mâinile cu care, unul dintre cei mai buni oameni de pe Pământ, a strâns la pieptul Nobleței, un buchet imens, de orhidee! Am venit Să-i sărut cu pioșenie fruntea și să-l conduc, sfâșiată în mii de petale desperate, pe ultimul drum! Grea cumpănă, nu-i așa?! Am trecut și pe-aici, pe la cumpenele ce, cândva, îmi va fi venit rândul să le las, prietenilor, cunoscuților și necunoscuților ... Tuturor celor cu care o vreme, voi fi împărțit aerul, bucuriile, suferințele ... Am trecut, am văzut și, fără să știu de ți-e sufletul trist sau plină ți-e viața, Te întreb, dacă strângi crini, trandafiri, orhidee ... la piept ...! |
49 De Verde [din public] a spus pe 21 iulie 2015: |
| O enigma, sufletul... strang, doamna, strang la piept floarea fara nume... |
50 Agamemnon [din public] a spus pe 21 iulie 2015: |
| Lady, Din petalele acestor flori am făcut un mic altar. Iar pe frontonul acestuia am scris numele tău. |
51 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 21 iulie 2015: |
| Ooo, nu cred, nu merit, e prea mult ... Iarăși mă copleșiți cu neadevăruri, inaccesibilități, intangibilități ... Luați-o mai încetișor, Sir! Am trecut pe aici, doar ca să-l salut pe un amic supărat rău pe mine, că nu sunt steaua sclipitoare pe care o vrea și văd că o așteaptă domnia sa! Dar n-am ce să-i fac: Scriu doar ceea ce am în suflet, nimic mai mult! Această poezie e ruptă direct din mine și așa va rămâne! E darul meu cel mai de preț, pentru ceea ce am mai de preț: OAMENII! Buni și mai puțin buni, așa cum mi-i va fi orânduit, mi-i va fi dăruit, mi-i va fi scos în cale Supremația! Fiți fericit, Sir! Eu mă întorc la fericirile-nefericirile adevărurile-neadevărurile, speranțele-nesperanțele mele! De fapt, la adevărul realităților mele! |
52 De Verde [din public] a spus pe 21 iulie 2015: |
| Lady, eu voi scrie numele tau din lumanari parfumate, ajustate tembrului inimii de poet |
53 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 23 iulie 2015: |
| "Din petalele acestor flori am făcut un mic altar" O, Doamne, ce poate fi mai frumos de atât? Și, cât veți fi dorit să vin înapoi, ca să-mi faceți această bucurie? Necunoscutule, căruia Ți-am dedicat această poezie! Dacă poți, iartă-mi ingratitudinea! Și, mai ales, fii convins că sufletul meu a fremătat mult mai intens decât gingașele petale de orhidee, din care ai alcătuit "un mic altar" ... |
54 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 23 iulie 2015: |
| "în cultură dacă ajungi,, celebru,, prin forța unor pârghii mânate de interese, slugoșenie sau de elitismul prefabricat, poți publica orice gogomănie ..." Oare, ce legătură are GOGOMĂNIA ta, cu o jerbă exclusivă, dedicată cu dragoste infinită, unui necunoscut? Cât interes implică un dar adresat, simbolistic, făpturii abstracte, identificate doar de simțăminte umane? Ce legătură are, domnule, care, confunzi acest site, cu o cabină de Toilette volantă din Piața Universității? Din ce "elită" te tragi, domnule gentlemen, legitimat doar prin limbajul, cu mult(?) "peste pretinsa valoare"? Vorbești de artă? Tu, care abia închegi o frază în care alături cuvântul artă, unui cuvânt vulgar?! Ce știi tu despre generozitate, naturalețe, înțelegere, toleranță, libertate, responsabilitate umnană, intercomunicare? Ce știi despre iubire nelimitată și dăruire totală? Ești, cumva, integritatea nomber one a planetei? Cine ești, tu? Descalță-te și pășește cu grijă pe covorul de orhidee, pe care, tocmai ți l-a așternut la picioare un semen al tău, o doamnă cumsecade, ce vine dintr-o casă respectabilă! O făptură care încearcă să-ți aducă puțină bucurie și cu care împarți Soarele și iubirea pe Planeta Albastră! |
55 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 24 iulie 2015: |
| Necunoscutule, protagonist al orhideelor mele! Ai fost muza infailibilă a poeziei mele celei mai dragi! Poate Ți-am fericit sufletul sau poate el a fost doar întruchiparea aspirațiilor mele! Nu știu! Nu voi ști niciodată! Ceea ce știu este că ... nu știu nimic! De aceea și mai ales din cauza incredibilelor lucruri întâmplate astăzi, mă voi transforma eu însămi într-o orhidee ... Ca să-ți eliberez sufletul de povara gratitudinii! E mai mult decât suficient, cât Ți l-am surghiunit! Dă-mi voie să mă autoevacuez și să-l las liber, așa cum l-am găsit! Iartă-mă dacă te-am supărat cu ceva! |
56 Agamemnon [din public] a spus pe 24 iulie 2015: |
| Lady, Doamna Mirancea, Iulia, Raisa, Nu sunt și n-am fost supărat. Am redus aportul meu la comentarii, atât... Consumam prea multă energie pentru a răni orgolii. Că tarele sesizate, de cele mai multe ori, erau din start incurabile. Și Dv. consumați o enormă energie creatoare cu aceste comentarii. Sufletul meu, liber sau captiv, vă păstrează o amintire sinceră. |
57 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 24 iulie 2015: |
| Ați uitat un nume, domnule Necunoscut! Pe cel mai potrivit acestor zile sinistre, prin care trec chiar acum! Eu nu mai sunt nici Lady, nici Iulia, nici Raisa! Sunt doar atât: Mieluța! Mieluța de pe Strei! Ați înțeles, da? E bine, dacă ați înțeles! Sufletul dumneavoastră îmi păstrează o amintire? Care? Nu mi-ați auzit nici măcar vocea! Dacă ați trecut la amintiri ... Mulțumesc dar nu merit, nu e nevoie, nu trebuie! Dacă aș fi meritat ... |
58 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 26 ianuarie 2016: |
| Necunoscutule protagonist al acestei poezii, dăruite din inimă! Din inimă de copil! Fiindcă atunci n-am știut CINE ești și totuși, am vrut să faci parte din prezentul meu, Fiindcă acum nu vreau să știu CUM ești dar "ceea ce nu cred, păstrez pentru mine"; Fiindcă mi-ai revendicat zeci de zile din copilărie dar nu ți-ai arogat niciuna din ele, fiindcă Tu m-ai apărat de zeci de ori iar eu, de zeci de ori Te-am sacrificat; Fiindcă-n Ajun Ți-am scris de Tandrețe iar inima mea va ști întotdeauna drumul către ea; fiindcă strâng la piept averea-mi. și ce strâng nu trebuie să păstrez pentru mine; Pentru toate aceste motive și pentru încă o mie, Tu, Necunoscutule, vei exista întotdeauna în istoria unei povești de o mie patru sute de timpi... Vei exista într-o poveste care A FOST! A fost în realiatate și niciodată nu va mai fi pentru că, ceea ce este Sublim este irepetabil! Nu va mai fi dar va rămâne întotdeauna frumoasă și candidă! Candidă, fiindcă prețul candorii e argumentul forte al castității! Frumoasă, fiindcă sacrificiul castitatății este și va fi întotdeauna legitimitatea mea, pașaportul și dreptul meu la port-iubire! Acest dar de Anul Nou este el însuși o istorie! Iar istoria rămâne cea mai frumoasă poveste! Sir, nu-mi răspundeți, nu e nevoie, vă deranjați prea mult pentru nimic! Oricum, percepem diferit, fucționăm diferit, suntem pe planuri diferite! Mi-am împlinit o dorință, atâta tot! Lăsați lucrurile așa cum le-ați așezat! Totul e bine când se termină cu bine! Episod încheiat! Subiect închis! |
59 Veronel Magdelenoiu [din public] a spus pe 26 ianuarie 2016: |
| 31 din 58 de comentarii aparțin autoarei ceea ce denotă că își dă prea multă importanță. E un monolog sinistru. Cântecul de lebădă rămasă fără aripi, cam la asta se rezumă tot bâlciul ăsta verbal. O căprioară rănită care își linge rănile. O leoaică prinsă în capcană, care urlă după un leu surd. Despre așa zisa poezie: un delir verbal apocaliptic. |
60 Nelu Gigănțelu [din public] a spus pe 26 ianuarie 2016: |
| Magdalenoiule! Doar un spirit primitiv se hlizește la vederea unei leoaice prinse în capcană. Numai un bădăran notoriu se amuză când simte suferința unei femei. Acest text a stârnit pasiuni și dispute. Monolog sinistru e comentariul tău. |
61 criticonul [din public] a spus pe 26 ianuarie 2016: |
| Aferim "Grandote"! |
62 Daria Georgiana Kivu [din public] a spus pe 28 ianuarie 2016: |
| Doamna, erati atit de frumoasa cind ati recitat aceasta mnpoeie! Uite, m-am conformat, am pus chiar semn ronul exclamarii, frumoasa mea profesoara! Va iubeste, pitulicea dumneavoastra favorita! |
63 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 28 ianuarie 2016: |
| Ce faci, Pitulice cu arnice? Vezi că ai scris aiurea: ce vrea să înseamne "mnpoeie" și "semn ronul"? Ce cauți aici, veverițo? Ai scris fără diacritice și fără înțeles! Ia, lasă-mi tu poeziile, că nu e treaba ta și treci la-nvățat! Vezi de-mi aduce orhidee de nota 10, să nu-mi vii cu 9, că te-nghit cu fulgi cu tot! |