Cerul și pământul
Trece-vor graiurile universului
Se va stinge-n țărână seara
Pământului. Lămpile vor orbi
Și-n văzduh va amuți larma
Cucuvăilor. Vulturii se vor retrage
În nevăzut și tăria vederii
Se va preface-n amurg. Toate
Se vor aduna în acea matca
Ușoară de nimic din care
Smulse-au fost de Duh la începuturi.
Atunci te voi vedea pe Tine
Cum mă vezi și ne-om cunoaște
Îndeaproape cuvânt din cuvânt
Putere din putere. Dimineață fi-va,
Fi-vor ani fi-va și reveni-vor blânde
-N veșted vânt aprinsele tulburătoare zări
Ce ne hrăneau nădejdea altădată.
Pământ și cer vor trece ca o faclă
Din umbra sfântului mormânt
Rămâne-va lumina din văpaie
Rămâne-va uitarea din cuvânt
Rămâne-va iubirea iubitoare
Din sărăciile ce sunt.
poezie de Ioan Alexandru din Imnele bucuriei (1973)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre vulturi
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre iubire
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 stianvlad [din public] a spus pe 29 iulie 2015: |
frumoasa poezie |