Conspirația îngerilor
în jungla cuvintelor
mai întâi am învățat să fiu OM
dar ca orice naiv
visam să mă ia cerul sub aripa sa albastră
să fiu pasăre sau nor
așa încât am încercat să zbor
și m-am lovit cu fruntea
de lespezile negre
am trăit o viață într-un infern de beton
de cald îmi va ține o casă de lemn
în care vor îmbătrâni oasele
cât de moale este pământul
sub tălpile goale
iar acolo sus, departe
stelele sunt lacrimile sfinților
condamnați la tăcere
viețile sunt mistere
tăinuite de conspirația îngerilor
curcubeul este brâul lui Dumnezeu
care strânge suflete
între lumină și întuneric
nu mi-am imaginat niciodată umbrele
îngeri păzitori
îndreptându-ne pașii
spre lumea în care ne-am născut morți
și-n care ne întoarcem căutători de fericire
nu mi-am imaginat niciodată Soarele
un călău cu lacrimi de crocodil
care-și ascute dinții pe retina îndrăgostiților
la malul unei mări oarecare
plină de culoarea ochilor mei
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre religie
- poezii despre învățătură
- poezii despre întuneric
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.