Nimic nu este întâmplător!...
desfătare a pământului
căzută din alb-astru
noaptea
rostuiește un alt răsărit
trecând peste vechi ritualuri
cu forme nedefinite
rămase la periferia timpului
față în față
prizoniere în pătratul cu gratii la fereastră
devenim importante
uităm unde suntem
copleșite de nostalgice premoniții
ce ne surprind
în trecerea permenentă a secundelor
nimic nu este întâmplător
îmi spune ignorând alte opțiuni
proptindu-mă cu spatele
la lumea pierdută înlăuntrul căreia
amândouă avem o vârstă
amândouă ne risipim
într-o alegorie aproape perfectă
înghețată în întuneric
caut un nume să mă învelească
în culoarea nopții
adormită pe zâmbetul meu
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Toma. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vârstă
- poezii despre somn
- poezii despre secunde
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre gheață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.