Mama, darul de Crăciun
Te-ștept cu dor, măicuța mea, să vii,
De-acolo de departe unde ești.
Doi ani nu te-am văzut, însă par mii,
Și nu știu dacă tu mă mai cunoști.
Dai câte-un telefon ca să mai știi
De buna-i sănătoasă și e bine
Să-mi spui c-ai vrea în brațe să mă ții
Și că îți este tare dor de mine.
Atâta îi cer eu lui Moș Crăciun
Să te aducă, mamă, lângă mine.
Niciun cadou sub brad pus în Ajun
Nu îmi doresc. Te vreau pe tine!
Eu chipul tău din poze îl privesc.
Tot mai străină-mi pari și mai departe.
Bunica-mi spune că ți-e greu și socotesc
Că vii și lași acolo tot și toate.
poezie de Luca Violeta (decembrie 2014)
Adăugat de Luca Violeta
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre cadouri
- poezii despre timp
- poezii despre telefon
- poezii despre sănătate
- poezii despre fotografie
- poezii despre dorințe
- poezii despre dor
- poezii despre cunoaștere
1 Florida Clonaru [din public] a spus pe 3 decembrie 2017: |
Felicitări! O poezie care m-a făcut să plâng!...Cu stima!... |