Amor moștenit de Dor
Să-ți fie dor de cineva,
Încât să nu mai știi de tine,
Să te gândești altundeva
Decât unde un cap te ține.
Un cap de ață, ca o zestre
Pe care n-ai mai da doi bani,
De ți s-ar face la ferestre
Un semn, visat de-amar de ani.
Ce dulce vis, ce interzis
Amor, moștenitor, ce dor!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (8 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
1 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 8 decembrie 2014: |
| O, Doamne, cât de supărată sunt pe dumneavoastră, domnule Marius Robu! Și, cât de tare mă loviți, cu această poezie! Așa este! Ne e dor de ființe care nu sunt cu noi sau, și mai rău, nu mai sunt printre noi ...! Și, înfrânți de dușmanul nostru imuabil -durerea-, nu doar scâncim! Ci, într-o clipă, avid speculată, ne transformăm cămăruța propriei tihne, în cea mai deznădăjduită vecernie! Totuși ... lăsați-mă să plec, domnule Robu! Mi-e "cap de ață", de ... plecat ...! |
2 Marius Robu [autorul] a spus pe 30 octombrie 2020: |
| Ce frumos comentariu, distinsă Iulia Mirancea! |