Dor
Stau si-ascult corbii cum urla
In codrul negru si pustiu.
Ecoul lor straniu mai suna,
Aici nimic nu mai e viu.
Sunt moarte crengile cu frunze
Si vantul bate aspru rau.
Sangele-mi fierbe pe buze,
Rostind incet numele tau.
Si apa tulbure mai curge
Ducandu-se repede-n hau.
Chiar si cerul, doamne, plange,
Plang si eu de dorul tau.
poezie de Cristina Valcu
Adăugat de Cristina Valcu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dor, poezii despre păduri, poezii despre negru, poezii despre moarte, poezii despre frunze, poezii despre crengi sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.