Iubeam singurătatea
Mereu visam la mare, voind să dau uitării
Durerea mea păgână și sfântul ideal,
Dar m-a cuprins durerea singurătății mării,
Tristețea ei măreață de verde și opal...
Ce falnic se frământă ca dorurile mele,
Cu furia cumplită a vântului turbat,
Ca și copilăria cu cerul ei de stele
Și viscolul acela de dor nevinovat...
Zadarnic plânge visul, credința și dreptatea
Că-n inima zdrobită găsesc un înțeles;
Eu voi iubi statornic, nedemn singurătatea,
Că doar a ei durere mă prinde cât mai des...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gheorghe Ion Păun. [Vezi și următoarele:
- poezii despre singurătate
- poezii despre durere
- poezii despre dor
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.