Iubește-mă în octombrie
Iubește-mă-n octombrie
cu fiecare strop de noapte
ce coboară peste zi,
cu fiecare frunză ruginită
ce-și doarme fericirea de o clipă...
Iubește-mă în amintirea
pășilor tăcuți
ascunși în scorburi de uitare...
Iubește-mă ca la-nceput de lume...
în timpul îmbrăcat în veșnicii,
în zborul păsării născută dintr-un nume
ce-și strigă lacrima printre făclii...
Iubește-mă în șoaptă de durere
Și iartă-mi rătăcirea în cuvânt,
m-ascunde-n timpul care piere
-fir de nisip gustat de vânt -
Iubește-mă, iubește-mă și-atât!
poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.